Page 8 - 1909-08

176 LI CEA*ARUL Nrul o, 1909.

Ion...
de Caragiale.
Pe un zăduf de nămiez, !a un han, cum erau mi-am sărat sufletul i-am dat eu dumneaei
pe vremuri hanurile, a poposit un flăcău, dru­ ce i se cuveniâ.
meţ, sărac, ostenit şi prăfuit. Cum a sosit, ră- Pe urmă, dupăce soarbe din bărdacă, po­
suflând greu de oboseală, a dat bună-vremea vesteşte, cui are vreme să-l asculte, întâm­
la toată lumea şi s’a aşezat cuviincios pe o plarea lui.
laviţă, la un colţ de masă sub umbrar, unde Ieri, aflându-se în cetatea împărătească, a
ospătau călători mulţi, cari treceau unii la auzit sunând trimbiţe; a alergat să vadă ce e...
deal şi alţii la vale: şi a cerut hangiului sâ-i La o răspântie, unde se strânsese multă gură-
dea şi lui un sfert de pane, brânză şi o băr- cască, un pristav, cu o chivără mare de hâr­
dacâ de vin mai ieftior. tie, strigă din fundul bojocilor că „să vie
Stând aşa la un loc cu atâţia inşi, l-au deseară oricine pofteşte în grădina împără­
întrebat unul şi altul: cum îl chiamă, din­ tească, s’audă acolo fără plată cum cântă un
cotro vine, încotro se duce, cu ce rost şi vestit măgar de prăsilă, sosit de curând dela
daraveri, dacă are părinţi şi rude; în sfârşit, învăţătură, pe care împăratul, ţinând la el
cum fac toţi drumeţii când se întâlnesc care foarte mult, l-a fost trimis cu cheltuială în
de pe unde. străinătăţi, să se desăvârşască ’n şcolile înalte
El le-a răspuns bucuros... că pe el îl chiamă la meşteşugul cântării frumoase". Ion a în­
Ion; că mai are o soră gemenă, cu care de ceput să râdă de mofturile caraghiosului;
mititel nu s’a putut împăca, şi că părinţii, dar, pe urmă, neavând altă treabă, s’a dus
văzându-i că necontenit se ceartă şi, cu cât şi el la grădina împărătească, foarte curios
cresc, din ce în ce mai rău se ocărăsc şi se să audă cum o fi cântând un măgar învăţat...
bat pân’ la sânge, i-au gonit pe amândoi ...că eu, a zis Ion cătră ascultătorii dela
de acasă, să se ducă ’n lume unu ’ncoace, masă, eu ştiu ce glas are măgarul, şi ştiu
altu ’ncolo, încotro i-o lumină Dumnezeu; asemenea că orice şcoală, cât de înaltă, nu
că soră-sa a avut noroc; iar el, ba: ea a poate da ce n’a vrut să dea naşterea... Aşa
ajuns pricopsită, doamnă mare, primită pela dar, m’am dus... am intrat fără supărare şi
Curţi împărăteşti; iar el, umblând de colo am găsit multă lume adunată, şi din boierime
până colo, slujind când la un stăpân, când şi din tagme şi prostime destulă. Grădina
la altul, este, precum se arată, un... nepricopsit. eră luminată cu sute de lămpi de hârtie văp-
Şi a oftat adânc de nedreptatea norocului. sită. în fundul grădinii eră o moviliţă cu
De, mă băiete! zice un bătrân; poate flori pe de margini, şi acolo, sus, de jur îm­
că şi tu vei fi vinovat! vei fi având şi tu prejur, lăsând un loc gol la mijloc, şedeau
cine ştie ce cusur ori slăbiciune, de schimbi pe jeţuri împăratul, împărăteasa şi toată
mereu la stăpâni şi nu te poţi tu, băiat voi­ Curtea, şi între cei dintâi ai Curţii, tocmai
nic, săltă din nevoie. la faţă, sorioara mea, îmbrăcată mai strălucit
- Poate voiu fi având şi vr’un cusur, ce ca ’mpărăteasa: îi sclipeau capul, pieptul şi
să zic?... dar despre slăbiciune, alta nu mă mânile de diamanticale. Am aşteptat cât am
ştiu să am decât că nu pot suferi pe soră- aşteptat, înghesuit în fund, şi ’n sfârşit am
mea... Şi nu fac pas, să nu dau de ea, tot auzit A! a! şi bătăi în palme din toate păr­
de ea şi iar de ea. Şi, cum o întâlnesc, nu ţile. Se arătase sus pe movilă vestitul cân­
mă pot stăpâni... mă reped ş’o apuc de tăreţ, gătit cu un valdrap de mătase cusut
piept... Chiar aseară am avut o întâmplare numa ’n fireturi, şi decoraţii atârnate de gât,
cu dumneaei... M’au bătut ei, prietinii dum­ şi fel-de-fel de zorzoane, şi ’n frunte, la coamă
neaei, straşnic, nu-i vorbă... halal să le fie!... şi la coadă, funde de panglici în trei feţe.
aşa mângăietură, n’am ce zice! de mult n’am S’a făcut tăcere mare... A ’nceput măgarul
mai căpătat; dar... nu-mi pare rău! încai să cânte... ce credeţi?... „Carnavalul de Ve­