Page 11 - 1909-09

N ral 9, 1909. LUCEAFĂRUL 203

Răfuiala.

i. mai bine, dar atunci un strop lat de apă se
Primenit de sărbătoare,gata demult de ducă, desghiocă de sub pervaz, se prăvăli în cârli-
Toma Lotru acum şedea mototol pe lăicer, gături mărunte peste miezul geamului şi,
cu coatele răzimate de marginea mesii, cu deodată, toată icoana se poci şi toate florile
obrajii scufundaţi în găvanele palmelor,privind se schimonosiră...
ţintă la un ochiu de fereastră pe care gerul Toma clipi aprig de două ori, desvălind

Biserica din Calafat: Maica Preacurată.
straşnic de astă-noapte zugrăvise sumedenie doi ochi mari de cărbune stâns. O fulgerare
de chipuri de ghiaţă, ciudate şi întortochiate de pară lucitoare îi învioră o clipă privirea,
ca şi visurile urîte ale unui om necăjit. îşi o licărire de mânie pătimaşă, care, însă, se
băteâ capul să le slovenească... Iacă, colo ’n înnecă îndată în nedumerirea ce-i cotropea
mijloc, o minune mândră şi mlădioasă, un necurmat sufletul. O oboseală moleşitoare i
trup frumos de femeie, proptit şi ’n dreapta se strecură prin mădulare. Simţea cum îi
şi ’n stânga pe două matahale şterse şi prelinse. ţâşneşte ceva prin inimă, ceva nedesluşit încă,
Şi jur împrejur, uite, cum se încolăcesc dea- asemuitor şi cu durerea şi cu furia.
valma iezme hâde, subţiri, dintre cari se des­ Şi ’n răstimpuri îşi cântărea femeia prin
prind şi se împletesc, în rotogoale răzleţe, păinjenişul pleoapelor întredeschise. O vedeâ
cununi de ghiaţă argintie... Toma părea că aşa, ca prin ceaţă, proptindu-se cu o mână
începe să înţeleagă rostul acestor chipuri, de colţul mesii, îmbrăcată în haine mândre
îşi încruntă sprâncenele ca să le pătrundă sărbătoreşti, şi i se năzărea că vede o păpuşă