Page 20 - 1909-09

212 LUCEAFĂRDL Nrul 9, 1909.
Dupăce se vindecă, se îndrăgosteşte de magistratul Măi bădiţă Gheorghilaş,
Artur Crivăţ, un om dintre aceia cari au o privire ga­ Ne-am iubit de copilaşi
leşă, un zâmbet dulce pentru toată lumea. Prin feliul Şi-acu, te ’nsori şi mă laşi...
lui de purtare, acest Don Juan aprinde flacăra iubirii
în inima guvernantei şi, în acelaş timp, face declaraţii Drama aceasta, cu minunate închipuiri naive şi can­
Duduci Margareta şi are întâlniri vinovate cu o co­ dide, cu planuri de imberb, a ispitit pe dl I. lonescu-
coană măritată. Conflictul sufletesc dintre dşoara Ke- Boteni. într’o lungă povestire e vorba de fiorii unei
minger şi Duduia Margareta e poate cea mai reuşită dragoste copilăreşti între Din şi Leana lui Tuţu Postel-
parte a acestei povestiri. Răsbunarea instinctivă în­ nicu. Sfârşitul îl dau versurile populare citate, - căci
deamnă pe elveţianca jicnită în amorul ei propriu să bădiţa Din se preoţeşte. Un subiect admirabil, din
descopere Duducei Margareta întâlnirile lui Crivăţ cu care tinereţa sburdalnică, frăgezimea fantaziei, cu­
femeia măritată. Duduia Margareta atunci se convinge noaşterea deplină a vieţii dela sat şi... un volum cu
că a iubit numai ceeace eră în ea, o închipuire; vede anumite promisiuni — ne îndreptăţeau să aşteptăm
că realitatea lumii e altfel şi, hotărîtă cum eră, se un mic mărgăritar.
aruncă în lacul din parc. Şi dşoara Keminger crede Se vede că ne-am înşelat. Dupăce am mântuit de
că „sufletul ei drept şi tare... a găsit calea cea ade­ cetit volumul d-lui Boteni, nu ne mai putem da seamă:
vărată in valea aceasta a suferinţelor". ce a făcut Leana din „Ne-am iubit de copilaşi", ce a
Povestirea se ceteşte cu plăcere şi înlănţue aten­ făcut „Filoftia popii", nici cari sunt faptele lui Din
ţiunea. Lipsurile analizelor psihologice mai adânci sau ale băiatului ce ajută la lucru „Logofătului Ştefan".
le iertăm, fiindcă dşoara Keminger mărturiseşte că Nu găsim aproape nimic caracteristic pentru persoa­
descrie o „lume pe care niciodată n’am fost în stare nele d-lui Boteni. O înşirare exactă a tuturor întâm­
să o cunosc în întregime" (p. 53). o. C. T. plărilor dela o zi la alta, aceleaşi întâmplări şi fapte
* la fiecare, — acestea ni se arată. Şirul lung al nu­
melor din „nuvelele şi schiţele" unui „sat" s’ar puteâ
I. Ionescu-Boten i: Din satul nostru. Minerva,
Bucureşti, 1909. reduce la un singur nume de erou sau de eroină. Dar
Ce poveste frumoasă şi tristă au băieţii dela ţară, cel puţin de ar avea acesta unul suflet! De-ar în­
cari învaţă cartel... semnă mai mult mişcarea inimii decât descrierea
Eră copil de plugar, sau de dascăl, — nu-mi mai unui gard, decât liniştea unui dormitor!...
aduc aminte bine. De cum da colţul ierbii, pe la Sfântul Lipsa aceasta de adâncire a situaţiilor sufleteşti,
Gheorghe, eşeâ cu vitele la câmp, în poezia plină, monotonia aceasta a descrierilor şi a amănuntelor
sănătoasă a pădurilor, a curăturilor şi a ogoarelor. fără importanţă le răscumpără oarecum dl Boteni prin
Doar brumele toamnei îl alungau în sat. Toamna limpezimea povestirii. Totul curge foarte uşor, foarte
târziu veneâ desfăcutul porumbului şi culesul viilor. curat. Par’c’ai ascultă o păţanie spusă de cineva care
Apoi iarna, cu sania, cu rostogolirile prin zăpadă, cu ţine la fiece nimic, istorisită fluent şi fără a obosi,
căderile îndesate pe ghiaţă, şi obrajii roşii, crepaţi — voind să răsplătească lungimile cu stilul colorat,
de ger... Din când în când umblă la şcoală. Aceasta cu limba bogată. Abia ici-colea descoperi câte-o cali­
eră vieaţa lui. tate de fond, frumseţi îngropate sub moloz.
Mai târziu a trebuit să plece la oraş, să-şi urmeze
„studiile". Câţiva ani, şi prieteniile vechi slăbeau, se Ajunge atâta? In orice caz dl 1. lonescu-Boteni eră
desfăceau şi începeau a i se lămuri frumseţile pără­ dator cu mai mult, şi ar fi fost mai bine să fi avut
site, neînţelese mai înainte. Apoi, un fior de nevino­ răbdare până ne-ar fi putut da ceeace făgăduise în
vată mândrie, o conştiinţă de superioritate îi îmbăr­ „Casa din Muscel". Căci de povestiri uşoare suntem
bătau gândurile spre cineva la care nu îndrăsnise sătui. ★ I. D.
să cugete până acuma. Eră la ei în sat o fată, cam
de seama lui, şi frumoasă, şi bogată, şi cântăreaţă, şi Dr. Ambrosiu Cheţian, Florian Porcius ca bo­
nişte purtări bune, Doamne.... Iar acum, doar vara, tanist, Blaj, 1908. Preţul: 50 fii.
sau la vr’un praznic luminat dacă o mai puteâ vedea Cărticica d-lui Cheţian povesteşte vieaţa unui om
de departe, în biserică şi la horă. Şi povestea se ţeseâ de ştiinţă, a unui suflet senin şi a unui caracter răsărit
înainte mai serios de părinţi, mai ademenitor de el din sânul poporului nostru. Trebue să-i fim recunoscă­
şi de ea, făr’ .a se mărturisi unul altuia. tori simpaticului profesor din Blaj, că desgroapădin
Când prinse băiatul a privi în lume, a mai ascultă negura uitării hărnicia unui om ca Florian Porcius. Fi­
câte-o vorbă de ici de colea, cumpăneâ toate fetele gura Moşneagului din munţii Rodnei, care a fost primul
după idealul din casa de peatrâ de pe uliţa bisericii. nostru botanist, va străluci ca o icoană, în faţa căreia
Nici una nu se puteâ asemănă cu ea, până când odată, va trebui să se închine cu veneraţie generaţiile viitoare.
vorba dlui Boteni, „mintea începeâ să facă socoteli Căci el n’a fost numai un adevărat om de ştiinţă, ci
şi să cântărească îndemnurile"... şi un om întreg, cu voinţa şi mintea disciplinată în
Dar ce să vă mai spun? Ştiţi cu toţii cum se des­ urmărirea unui ideal. Şi poporul nostru are puţini oameni
făşoară istoriile acestea, dela sfiala zăpăcită a vârstei de aceştia. T.
de zece ani şi până la înţelesul tragic al cântecului: