Page 21 - 1909-09

«
Nrul 9, 1909. LitJ CEAFĂJRUL 213

C r o n i c ă .
M. Sa Regina României a binevoit a trimite pentru umpleă sufletul şi astfel se hotărî între anii 1860—1863,
revista noastră şi în acest an un capitol din „Mein ajutată de vrednicul Doctor Davila şi de damele
Penatenwinkel“, cu autograful pe care-l reproducem. române la cari făcuse apel — să înfiinţeze un orfelinat
Credem că cetitorii noştri simt împreună cu noi bu­ pentru copiii găsiţi. Acest orfelinat se afla, ca şi acuma,
curia acestei înalte distincţiuni. Exprimăm augustei la Cotroceni, în apropierea palatului domnesc cu care
scriitoare respectuoasele noastre mulţumiri. comunică, aşa încât Doamna puteâ supraveghiâ de
* aproape creşterea copilelor a căror mamă iubitoare eră.
t Elena Doamna. In sfânta săptămână a învierii, Joi Azi orfelinatul s’a desvoltat, a trecut sub conducerea
2 15 Aprilie, a încetat din vieaţă blânda mucenică cu statului, clădirea e cu mult mai încăpătoare şi adă­
inima plină de dragoste pentru deaproape şi mai ales posteşte aproape 400 de copile, unele dintre copiii
pentru desmosteniţi, a adormit întru Domnul, pentru a găsiţi, altele rămase orfane, altele fiice de văduve
sărmane... cari toate îşi urzesc acolo viitorul. Şcoala
e acum sub ocrotirea M. S. Reginei Elisaveta care
are aceeaşi dragoste de cei sărmani, poartă însă, în
semn de vecinică recunoştinţă, tot numele celei ce a
înfiinţat orfelinatul dintru început, şi este şi azi:
„Azilul Elena Doamna".
Când, la 1866, Cuza-Vodă fu detronat, Domniţa Elena,
prin dragostea-i neţărmurită, printr’o atitudine demnă
şi plină de bărbăţie, îi îndulci mult amarul clipelor
de desamâgire şi adâncă durere. îl însoţi apoi în stră-
i lătate unde îl îngriji ani dearândul, iar la 1873, după
ce il pierdu, rămase la Paris să supravegheze'educaţia
celor doi fii adoptivi de cari însă nu avu parte să se
bucure, căci moartea îi răpi şi pe aceştia. Rămasă
singură, Elena Cuza se întoarse în ţara a cărei Doamnă
fusese şi trăi pe moşia sa dela Ruginoasa, iar mai
în urmă la Piatra-Neamţu, îngrijind cu aceeaş dragoste
de soartea nenorociţilor pentru cari împărţea cea mai
mare parte din venitul său. A fost şi soră de caritate
la spitalul de copii din Galaţi, unde ar fi şi rămas,
dacă boala şi slăbiciunea trupească nu ar fi silit-o
să se retragă după doi ani.
Şi această fiinţă ideală care va rămânea o pildă vred­
nică nu numai pentru românce, ci pentru orice femeie,
acest suflet milostiv şi iertător, s’a stins zilele trecute
într’o casă simplă din Piatra-Neamţu, de unde, după
dorinţa-i din urmă, respectată cu sfinţenie de fratele
răposatei dl Teodor Rossetti, a fost transportată şi
înmormântată fără nici o pompă,fără flori, fără podoabe,
ca orice creştin de rând, în cimitirul de pe moşia părin­
Elena Doamna (cea din urmă fotografie). tească Soleşti (Judeţul Vaslui). în evlavia şi dragostea
ei de legea creştinească, Domniţa n’a uitat niciodată
se deşteptă într’o lume mai bună şi mai frumoasă, că în faţa Domnului toţi suntem de o potrivă şi că Ia
Elena Cuza, fosta Doamnă a principatelor române. poarta veciniciei pompa şi podoabele sunt deşertăciune.
Fiica postelnicului Iordache Rossetti, răposata s’a Sufletul blând al Doamnei se înalţă uşor şi curat
născut la anul 1825, a atins deci, cu toate suferinţele spre lăcaşul de veci... Odihnească acolo în pace!
ce i-a fost dat să îndure, vârsta de 84 de ani. * I. C.
La 1844 s’a căsătorit cu Alexandru Cuza, care pe Catulle Mendâs. — Scrisoare din Paris.*)
atunci nici nu gândeâ la tronul domnesc. Soţie cre­ Dupăcum se ştie azi de lumea întreagă, un groaznic
dincioasă şi devotată, i-a fost tovarăşe la bine, mân- accident de tren a răpit vieaţa lui Catulle Mendfes
găindu-I şi îmbărbătându-1 în vreme de restrişte. poetul care a cântat cu atâta subtilitate cerul şi soa­
Când, la anul 1859, deveni Doamna ţării româneşti, rele, cântăreţul ideal, armoniosul povestitor care a
schimbarea stărei sale sociale nu schimbă întru nimic împrumutat morţii decoruri de flori şi miresme.
simţitnintele aceleia, care înainte de toate eră femeie
română cu dragoste de neam şi moşie. Toţi cei asupriţi *) Din cauza aglomeraţiei de material, această scri­
aflau mângâiere la dânsa. Nu avusese fericirea de-a soare apare cu întârziere. Credem însă că totuş va fi
fi mamă şi totuşi mila de cei nenorociţi fără nici o vină îi cetită cu interes. Red.