Page 22 - 1909-09

214 LUCEAFĂRUL Nrui 9, 1909

L-am văzut pe lagărul mortuar şi, cu toată bruta­ duioase, ştia să povestească de l-ai fi tot ascultat,
litatea-accidentului îngrozitor, faţa sa reluase expresia îl văd încă la o masă, într’o cafenea, făcându-şi co­
de frumseţe şi tine­ recturile. Cândne-am
reţe. Privindu-1 sim- apropiat cu amicul
ţiai că nu suferise nici său, poetul Glaser,
de boaie nici de bă­ ne-a întins mâna cu
trâneţe, că se stinsese un gest larg şi un
in plină putere şi tine­ zâmbet pe cari nu le
reţe, deşi numără 68 voi uită. Şi de câteori
de ani şi şi-ar fi putut în biuroul său dela
serba cununia de aur „Journal", unde se
cu literatura parizi­ încunjurase de o ge­
ană. Abiâ terminase neraţie tânără, de câ­
o piesă de teatru — teori nu l-am auzitdis-
care s’a jucat zilele cutând operile nouă,
trecute la Comedia criticând sau admi­
Franceză — şi aveâ rând, totdeauna sen­
încă în mână manu­ sibil la epitetele fru­
scrisul unui confrate, moase, la imagini şi Emanuel Glaser.
operă a cărei valoare simbolizări norocoase.
Catulle Mendes. trebuiâ s’o stabi­ Impresiile sale nu le împărtăşam totdeauna, dar
lească cu critica sa ju­ totdeauna îl admiram.
dicioasă, căreia îi datoră o bună parte din renumele său. Fiind de părere că printre formele frumoase şi
în „Legenda Parnasului“,Catulle Mendes povesteşte vrednice de a atrage pe artist, cea mai frumoasă e
istoria acelei elite eroice care n’a avut alt ideal decât femeia, el a fost şi un mare mistic al dragostei. In
frumuseţea graiului, ritmul şi rima bogată. basmele şi poemele sale mărunte a cântat adeseori
Având în fiinţa lui şi sânge israelit, eră urmărit voluptatea. In operile mari, dimpotrivă, a exprimat prin
par’că de-o nostalgie biblică. La picioarele Vezuvului tragedii simbolice dragostea curat eroică; în „Sfta
a învăţat să cetească şi cunoşteâ limba germană ca Theresa" sunt versuri sublime, dar nicăiri n’a ştiut
şi pe ceaŢmaternă; dovadă traducerea admirabilei să zugrăvească vieaţa şi pe oameni aşa cum sunt;
opere „Nopţi fără stele", scrise de amicul său n’a avut darul duioşiei şi al simplicităţii.
poetul Emanuel Glaser. Tot Mendes a introdus şi „Miere şi otravă" a zis Sainte Beuve de primele
a apărat la francezi opera marelui Wagner. versuri ale lui Catulle Mendes şi aceasta se poate
îndrăgostit de poezie, causeur strălucit, ziarist in­ aplică la întreaga operă a acestui voluptos, în jurul
comparabil, el a fost sufletul mişcării nouă care păşiâ căruia se cristalizase o legendă de glorie şi de veci-
vădit pe urmele romantismului. nică tinereţe.
La revista sa „Fantezistă", patronată de măiestrii Printr’o ciudată coincidenţă, în momentul când po­
Baudelaire, Leconte de Lisle, Theodore de Banville... etul moare, acea care a fost prima tovarăşe a sa,
a debutat toată generaţia sa: Leon Dierx, Sully Prud- frumoasa Judith, fiica lui Teophile Gautier, reîncepe a
homme, Franţois Copee şi Jules Claretie ca cronicar. publică urmarea versurilor sale: „Salba zilelor" (Collier
Revista avu noroc. Mendes publică o piesă cam legeră, des jours). In acelaş timp dna Mendes, răbdătoarea
„Romanul unei nopţi", pentru care fu condamnat să tovarăşe a glorioasei sale bătrâneţe — fie zis: a veci-
plătească 500 fr. amendă şi să petreacă două luni la nicei sale tinereţe — publică o culegere de poeme
Sainte Pelagie (în­ „le Coeur magnifique" care va fi un superb monument
chisoare), de unde, înălţat dragostei sale „întotdeauna ameninţată".
pentru revistă, con­ Şi toată lumea plânge pe poetul, romancierul şi
sideraţie şi glorie. dramaturgul fecund, care a dat la iveală peste 100 de
Şi totuş, o revistă volume; Parisul întreg e nemângăiat de pierderea
costă scump (fără a poetului strălucit. Otilia de Cosmutza.
mai socoti amenzile) *
şi bieţii tineri, dân- Serata etnografică din Arad. „Iubită prietină! Azi
du-şi tot creiţarul ca am sosit dela Arad şi mă grăbesc, după făgăduială,
s’o susţie, cunoscură să-ţi spun cam ce-a fost pe acolo. Despre toate nu
sărăcia de aproape. am acum timp sâ-ţi vorbesc, mă voi mărgini să-ţi
Mendes trăia pe a- scriu pe scurt despre serata etnografică aranjată de
tunci într’o mansardă reuniunea femeilor române, fiind aceasta şi punctul
sărăcăcioasă, răb- de forţă al serbărilor.
dând poate şi foame... Pe la orele S'/ t sala eră înghesuită de publicul din
Dar din toate amin­ loc şi din provincie, dornic şi nerăbdător să guste
Judith Gautier. tirile, lui şi vesele şi din farmecul acelui poem muzical, compus cu atâta