Page 23 - 1909-09

Nrul 9, 1909. LUCEAFĂRUL 215
niăestrie de dl T. Brediceanu, din jocuri şi cântece moasă a fost a dnei Herbay; „wunderschon", dupăcum
româneşti. ziceau nişte ofiţeri, „und eben aus Paris angekommen".
S’a ’nceput cu un preludiu, dulce şi tainic ca un De încheiere îţi amintesc un caz pe care mi l-a povestit o
cântec de fluer într’un amurg de seară. Apoi, rând pe verişoară, care a avut nenorocirea să se prezinte în
rând, sc perondară in faţa noastră perechile în costum. „Când am intrat în sală, dau cu ochii de o
porturi pentru diferite jocuri. Păreâ, draga mea, că bună cunoscută, mă reped spre dânsa cu braţele
te afli in lumea basmelor şi nu ştiai ce să admiri mai deschise; ea rămâne o clipă jenată oarecum, văzân-
mult: muzica plină de melodiile cele mai frumoase du-mă în costum, apoi întinde mânile, mă trage spre
româneşti; jocurile, în cari eră atâta farmec, atâta ea şi-mi şopteşte: „Trebuiâ să te prezinţi intr’o toaletă".
ritm ş’atâta mlădiere; căpşoarele drăguţe încărcate „Iţi poţi închipui — ziceâ prietina mea — poziţia
de flori, cu privirile vesele şi neastâmpărate, ală­ în care mă aflam. Chiar fiindcă eram numai trei
turea de capetele bărbăteşti mai serioase şi cu pri­ patru în costum aşteptam dela ea, ca dela o română
virea plină de foc; ori costumele minunate, începând bună, cuvinte de încurajare. Iţi spun însă şi ţie; nici
cu cele din România pline de cusături admirabile, când, nici unde în costum naţional să nu te prezinţi
cele din Banat şi părţile ungurene cu salbele pe piept dacă vrei să fii scutită de priviri ironice şi compăti­
şi pe după gât, cu cârpe scumpe de mătasă, a căror mitoare, că vezi, tu, biet muritor, n’ai nici atâtea
cornuri ajung până ’n călcâie şi sfârşind cu costumul părăluţe să-ţi faci o haină „princesse" şi să ţii minte
de Sălişte, cu cusăturile mărunte şi migăloase, atât de că la noi să fac toate numai pe hârtie, iar în realitate
simplu şi de elegant... puţină ispravă". Aşa zicea verişoara şi aceeaşi im­
Doamna Valeria de Herbay a cântat patru doine, presie am avut-o şi eu. Fără comentar. Prietina ta:
înfăţişarea simpatică, vocea destul de puternică, plă­ Pia Milo."
cută şi cu foarte bună pregătire; lipsea însă adeseori Am publicat această scrisoare, fiindcă ni se pare
farmecul doinelor româneşti, acel ceva atât de duios, interesantă şi fiindcă înţelegem nemulţumirile cores­
de jalnic şi însufleţitor ce se simte în cântecul româ­ pondentei noastre. Recunoaştem însă şi vrednicia celor
nului şi care te face să-ţi vibreze sufletul de duioşie, ce s’au ostenit să reînvie „Reuniunea femeilor române
să-ţi pui capu’n pălmi şi să plângi... să plângi... şi din Arad" şi îndeosebi a d-nei Letiţia Oncu, harnica
să asculţi. viceprezidentă, care a fost sufletul serbărilor dela
Şi acum să-ţi amintesc în treacăt şi despre toa­ Dumineca Tomii şi care desigur nu e responzabilă,
letele damelor. Te-ai înşelă mult dacă ai crede că dacă nu au toate doamnele noastre cuvinte de încu­
partea cea mai mare au fost în costume naţionale. rajare pentru costumul naţional.
Adevărat că în foi s’a scris că „costumele naţionale *
sunt preferite 11 . Cuvintele acestea trebue însă in­ Biserica din Calafat. Aplicarea motivelor artei
terpretate, dupăcum le-a interpretat la noi cineva, poporale la decoraţia lăcaşurilor dumnezeeşti cucereşte
când „tinerimea studioasă", mă rog, a pus la sfârşitul mereu teren. Din ilustraţiile acestui număr, pe cari a
invitării aceleaşi cuvinte. Erau mai multe fete laolaltă binevoit a ni le pune la dispoziţie părintele T. Bălăşel
şi spunea fie­ din comuna Şte-
care ce toaletă făneşti, se vede
va avea Una cum a zugrăvit dl
dintre ele pictor Acusius
spune, că voiu Covaci biserica
fi în costum ro­ din Calafat, una
mânesc. Mă dintre bisericile
rog dşoară — frumoase din Ro­
zice tânărul — mânia. Tâmpla
nu-i permis in acestei biserici,
costum naţio­ făcută de dl ar­
nal, chiar pe in­ hitect A. Clavel,
vitări e pus că am reprodus-o în
costumele na­ nr. 3/1909. Publi­
ţionale sunt căm cu plăcere şi
prea ferite. fotografia dl Ilariu
Aşa şi la Arad, Marian, ctitorul
costumele au acestui monument
fost prea fe­ de artă naţională.
rite. Damele au Sperăm că pilda bună de a clădi biserici în stil
fost toate în românesc va fi urmată şi la noi, unde în multe părţi
rochii „prin- se săvârşesc adevărate schisme arhitectonice.
cesse" după.# *
ultima modă şi Reviste şi ziare. In Nr. II. al revistei „Transil­
Pictorul Acusius Covaci. cea mai fru­ vania", dl B. Densuşianu din Lugoş scrie: „Chiar şi