Page 7 - 1909-09

Nrul 9, 1909. LUCEAFĂRUL 199
Matei trecut de cinci ani, veni un câne, Ie ea, că el nici n’aude.” Acum ştiâ Chiva că
luă traista cu merinde şi fugi. Chiva auzi lui nu i dat s’audă şi să vorbească.
de-odată un „î“ prelung, înfundat, şi când în urmă, ca omul care n’are ce face, s’a
ş’a ridicat capul văzu cum dă copilul din obişnuit şi cu nenorocirea asta. S’a obişnuit
mâni, arătând hoţul. „Doamne, sfântă maică că Matei începea să-i dee ajutor. îi ajută să
Precestă, Matei se vede că-i mut,“ zise Chiva. ducă rufele Ia fântână, îi ajută să le întindă pe
Văzuse ea de mult un biet de om, care chiar sfoară ori pe gard. Şi de multeori eră drumul
aşa făceâ ca plin de băieţi
băiatul ei. A cari se jucau.
stat puţin în­ Şi făceau'jlar-
lemnită, apoi mă şi se iz­
a fugit lacopil, beau, şi se
l-a luat în bra­ făceau cai şi
ţele ei uscate, soldaţi. Iar
l-a strâns cu Matei sta în­
patimă des- fipt locului, se
nădăjduită, uită cu ochii
ş’apoi a înce­ mari, fără în­
put să plângă. ţelegere, la ei.
Dar Matei a- Şi Chiva oftă
rată mereu cu şi zicea: „dra­
mâna, încotro gul Chivei
a fugit câ­ drag, cum s’ar
nele. — Chiva juca şi el să
nu-l luă în fie sănătos ca
seamă, şi se alţi copii.”
apucă iar de Dupăce
spălat, frântă crescu mai
şi îmbătrânită mărişor, în­
deodată. cepu să mun­
într’asta cească şi el.
Matei îşi luă Ducea apă,
băţul şi porni tăia lemne, iar
după hoţ. Şi mai târziu în­
se apropie cepu să bă-
tiptil, îl fripse iască în băi,
odată, şi când cu oamenii
sădeeadoua- din sat. Şi câş­
oară, cânele tigă plată
Columnele bisericii din Calafat.
lăsă traista şi bună. în toată
fugi. Matei stătu, gândindu-se par’că, apoi Sâmbăta seara mergea şi el şi întindea palma.
se plecă grabnic, luă o piatră de jos şi Stăpânul cinstit îi dădea banul. Matei ÎI
sburătăci după câne. Da chiar atunci se ivise strângea în mână şi-I ducea aşa, închis ca
un Român pe drum, şi peatra îl izbi în picior. ’ntr’o pungă, mă-sii.
Acesta, încruntat, strigă la Chivă: „Păzeşteţi Dar Chiva slăbea şi se usca şi se apropia
mutul, tu muiere, că dai de dracul.” de moarte. Când ea s’a pus la pat, Matei
Şi muierea strigă: „Mateiaş mă, mă Matei, n’a mai mers la bae. Avea bătrâna câţiva
hai tu la mama!” Copilul însă n’avea grije creiţari adunaţi din munca lui, şi-i făcu semn
de venit. Merse deci ea şi-l aduse, îmbrăţi- să stee acasă. Matei a stat, dar’ nu înţelegea
şându-l din nou: „Dragul Chivei drag, zise nici zăcerea mă-sii, nici strâmbăturile ce i le
l*