Page 21 - 1909-10

Nrul 10, 1909. LUCEAFĂRUL 237
De câteori mi le-a povestit şi njie mama când OnisiforGhibu, O călătorie prin Alsacia-Lorena,
eram copil şi niciodată nu mi-aduc aminte să mă fi — Ţara şi şcoalele ei. — Extras din „Revista Gene­
oprit la astfel de pasagii. rală a învăţământului 11 An. IV. Nr. 4 6. Bucureşti,
Nu crezi — i-am zis atunci — că mama dtale, 1909. Preţul: 75 bani.
pe care o ştiu meşteră în îndrumarea sufletelor de in această broşură dl Ghibu ne descrie Alsacia-
copii, când iţi spunea basmele lăsă la o parte şi ne­ Lorena de când a ajuns sub stăpânirea germană. Mai
tezea, infrumseţând chiar părţile... nepotrivite? pe larg stărue asupra şcoalelor, cari ne pot servi de
Scriitorul n’a mai răspuns, dar a făcut un gest pe orientare în multe privinţe. Studiul dlui Ghibu se în­
care eu l-am tălmăcit aşa: Poate că ai dreptate! temeiază pe observaţii precise şi pe mărturii biblio­
Şi aşa este. Folclorul e frumos şi de mare interes grafice bogate. Ne-am bucură, dacă pilda dlui Ghibu
literar, nu e însă întotdeauna literatură pentru tinerime, ar fi urmată şi de alţi tineri, cari trăesc din burse
iar volumul dlui Caraivan poate fi interesant din punct în străinătate. Numai prin muncă serioasă şi stărui­
de vedere folcloristic, dar nu e pentru tinerime. toare, numai prin cunoaşterea temeinică a stărilor
A. O. M. analoge din străinătate vom putea găsi mijloace noi
de întărire a vieţii noastre naţionale. T.

C r o n i c ă .
Din prilejul împlinirii celor 20 dc ani (lela moartea pentru motive de simpatie sau antipatie personală, el
pnelultii Eminescn, se ra aranja, sub auspiciile >Aso'-ia- trece repede dela afirmare la negare şi dela negare
jimiiio, o serbare comemorai ied in sala /esticii a Muzeului. la afirmare şi, astfel, prin chiar această neconsequenţă,
Venitul serbării se va (Iii pentru ridicarea monumentului îşi pierde tot interesul său dramatic. O clipă generos
lui Emineseu. Programul serbării se ra publică mai ca Don Q u i j o te; în cea următoare hain ca însuşi
târziu. Ar fi de dorit ca tonte despărţămiuleie Asocia- duhul ruinei. Temperament de apostol când zice
jiunii să aranjeze asemenea serbări, ca toţi Românii da; pornire de Mephisto când zice nu; dar, şi într’un
(lela noi să-şi aducă tributul dc admiraţie şi recunoştinţă caz şi în celalt, suflet neconsistent şi nelogic,
faţă dc aceasta personalitate îndrumătoare a neamului adecă negarea proporţiei celei drepte, pe care natura
nostru. o cere peste tot in drumul său cătră progres şi ar­
*
monie".
Vrăşniăşii literare. (I.) In numărul 2 al „Convor­ Tinerilor, deprinşi să faceţi chipuri cioplite idealu­
birilor literare" d-1 Soveja (S. Mehedinţi), sub titlul rilor ce Ie urmăriţi, vă incumătaţi a rosti numele civil
„Dela critică la harţă", scrie un articol pe care poate al „paradoxului ambulant", ştiţi cine e acest „duh al
e bine să-l cunoască şi cetitorii noştri, fiindcă cuprinde ruinei"?
multe lucruri interesante. E d-1 Nicolae larga!
D-1 Mehedinţi, voind să justifice de ce nu se ame­ Portretul pe care îl zugrăveşte d-1 Soveja e cam
stecă în „polemica obişnuită" a celorlalte reviste li­ crud, poate pe unii vă va supără chiar. Aveţi însă
terare, stabileşte trei porunci pe cari, ca un al doilea libertatea de a judecă şi de a cercetă, dacă apreci­
Moisc, le revelează tinerilor cetitori. Porunca întâiu erile d-lui Mehedinţi sunt inti^adevâr drepte şi vred­
glăsueşte: „Nu te preocupă de scrisul acelora, care, nice de crezământ.
prin firea tainică a sufletului lor, arată puţin interes Noi ne mărginim a vă aduce aminte de ce spunea
pentru consequenţa logică a propriilor lor păreri". d-1 lorga despre d-1 Mehedinţi înainte cu 4 ani. In
Ştiţi de dragul cui e făcută această poruncă literară? „SămănătoruP (1905, p. 111) scriâ: „Ca unul ce n’am
Ascultaţi tălmăcirea d-lui Mehedinţi şi descoperiţi pe fost înţeles în cele mai multe cazuri şi n’am fost recu­
cel osândit: noscut după conştiinţa, ce păstrez, că am meritat, decât
„De bună seamă, fiecare cunoaşte pe câte cineva de vre-o doi-trei dintre contimporanii mei, îmi place
care e însăşi „contrazicerea în picioare", — un să aduc şi aici deplina mea recunoaştere omului de
fel de paradox ambulant: legea minţii sale e veş­ ştiinţă, de talent şi de caracter, bunului învăţător,
nica schimbare. Ambiţios peste orişice măsură, vrea care e colegul meu la Universitate. Despre el sunt
totdeauna să zici da, ca şi dânsul, însă ar fi nefericit sigur că nu-mi va mulţămi terfelindc-mă mâni, cum au
să rămâi la da al tău, când mâne el va zice nu; iar făcut — dupăce au tăcut până atunci asupra mea —
nu e cel dintâiu cuvânt care îi vine mai curând pe alţii, atâţia din ceialalţi."
buze, dupăce a zis da... — Critica sa de universală Deşi cunoaşteţi darul de proroc al d-lui lorga,
dărâmare, ţi-aduce aminte de spiritul veşnicii nega- vedeţi că de astădată — ca aproape întotdeauna de
ţiuni. Şi de ar fi consequent, ar aveâ aproape înălţimea altfel — s’a înşelat amar în colegul său de Universitate.
dramatică a tristului sceptic Mephisto, care „veşnic Aşa e roata vremii: d-1 lorga se înşală în „alţii"
neagă" şi care găseşte rea toată creaţiunea, „rea ca — iar „alţii" se ’nşală în d-1 lorga!
în ziua cea dintâiu". Copilăros însă din fire, Vom continuă. * T. Codru.