Page 6 - 1909-10

922 LUCEAFĂRUL Nrul 10, 1909.

mămăligă" e schiţa în cărbune a tabloului multă tărie deosebitul talent al lui D. Pă­
expus în salonul din Paris, unde artistul a ci u re a.
mai trimis şi alte tablouri. Demn de remarcat „Bustul M. S. regelui" expus de Spaethe
printre desenele sale este „Pe seară", care este o lucrare naturalistă bine studiată; e
e de-o factură mai pitorească. un document preţios pentru iconografia su­
D. Stoica expune câteva desene în gillot, veranului român. „Pe gânduri" e modelată
interesante, dar lipsite de originalitate şi larg şi moale; e bucata cea mai reuşită ca
avânt. factură şi expresie. La aceasta contribue şi
*
măestritul ei piedestal. Vigoare şi sponta­
Şi sculptura e reprezentată prin câteva neitate în concepţie dovedeşte şi bronzul ce
lucrări mai mici, spaţiul sălii fiind restrâns. reprezintă un „Dorobanţ în atac".
Brâncuş are trei lucrări de aceeaşi tărie Storck ne dă un caracteristic cap de
şi natură ca şi cele trimise la expoziţiile femeie, un bazorelief pitoresc lucrat cu
anterioare. De regretat e că artistul nu ne multă îndemânare. Portretul „D-lui N. B.“
trimite nimic nou prin care să arate că a e în adevăr un portret frumos şi, prin felul
eşit din faza îngăimărilor şi eboşurilor. cum e stilizat, contrastează cu „portretul
D. Mi rea se relevă faţă de trecut prin D-lui C. Al. O." Grupul său „Iubirea" e
„Ciobanul călare", lucrare drăguţă, corectă. cu mult nerv şi temperament executat.
Ghipsul lui A. II iese u, care reprezintă Cam aceştia sunt artiştii, ale căror opere
un nud de femeie, e de asemenea o lucrare merită să fier elevate. Restul, cu prea puţine
bună, deşi trunchiul, dela spate văzut, prin excepţii, sunt elemente de umplătură, care
proporţiile sale pare a fi mai mult bărbătesc. se strecoară în expoziţie, graţie indulgenţei
Viguros şi cu temperament lucrat cu privire sau intervenţiilor prietineşti. între aceştia
fixă, adâncă, e „Asaki", bronz de Fii ip Marin. poate fi clasat şi M i h a i 1 e s c u, a cărui com­
Un artist nCSîi e A. Roşea. poziţie păcătueşte prin numeroase defecte
Vrednice de luare aminte prin modelarea şi de perspectivă şi desen. Poate ar fi rămas
desenul lor sunt încercările sale în ghips şi mai puţin loc pentru mediocrităţi, dacă doi
în sculptură de lemn. dintre cei mai distinşi ai noştri artişti, Grant
Statueta ce redă un nud de femeie prin şi Verona, n’ar fi lipsit dela această ex­
poziţia îndrăzneaţă afirmă din nou şi cu mai poziţie. George Murnu.

O d a t ă .
. . . Şi fără să vrei poate îfi va veni în minte în ochii tăi va arde cu flacără cerească
Un cântec trist, pe care odată l-ai cântat, Acelaş foc ce ’n cale oprit-a pasul meu,
Te vei trezi pribeagă cu ani mai înainte, Cu glas duios icoana va ’ncepe să-ţi şoptească
Şi cine ştie dacă vei mai avea cuvinte Cum astăzi doar nebunii mai ştiu cum să iubească,
Şi lacrămi să plângi visul în noapte cufundat. Şi vei uită că ’n lume cel mai nebun sunt eu.
Te vei gândi atuncea, frumoaso, nu la mine, Se vor închide ochi-mi odată pe vecie
Căci nu vei dă în suflet icoanei mele loc, — Şi voi certă părerea de rău că m’ai uitat
Te vei gândi cum piere nădejdea de mai bine Dar şi-atunci o să blastăm grozava ironie
A celor ce ştiu numai să creadă, să se ’nchine, Că nu ştiu să iubească
Şi-s urmăriţi de-apururi de-acelaş nenoroc. Nici cei cari vieaţa ’ntreagă au plâns şi s’au rugat.
Şi-un basm din alte vremuri vei auzi odată, Se veştejesc spre toamnă în straturi trandafirii,
Târziu, când arde focul în caldul tău cămin, Atâta farmec frece, atâtea stele-apun,
Şi blândă din perete icoana ta curată Şi n’o să plâng că şi eu am fost menit pieririi, —
Cărarea minţii tale cercâ-va s’o abată Dar şi-atunci o să blastăm orânduiala firii
Pe-un drum, unde lăsat-ai atâta cer senin. Că nu moare cu mine şi ultimul nebun!
I. U. Soricu.