Page 10 - 1909-11

250 LUCEAFĂRUL Nrul 11. 1909.

organizaţia acestui muzeu? Cel mai în măsură şi cu ţiativa ca să avem şi noi o astfel de instituţiune. Şi
mai multă autoritate ar f> dl Tzigara-Samurcaş în care cred că şi poporul nostru ar fi capabil să ajute ia
avem dreptul să ne punem nădejdea că va luă ini- realizarea acestui scop.
D. N. Ciotori.

Maestrul.

In dimineaţa sură, ploaia Năluca vremilor fugare
Grăbitei, tristei primăveri S’abate ’n zarea tristei ploi
Deşteaptă glasuri din mormântul Cu facla gloriei plecată
Abia ’ngropatelor dureri. De vântul vremurilor noi...
Pe suîletu-i de două veacuri Izbânda lui acolo trece
Întind aripi de lilieci Dar facla ei acum s’a stins,
Amurgurile dealtădată Doar scrumul a rămas cunună
Ploioase, palide şi reci... Pe fruntea celuia învins...
Ca nişte stoluri risipite Şi azi, ciudata tragedie
S’adună iar şi iar se ’mpart, In mintea lui s’abate iar:
Căscând în umeda ’nserare Un soare istovit şi palid
O gură largă ’n cerul spart... Murea învins de-un felinar...
Victor Eftimiu.

Şoapte.

Fetiţa mea cu chip frumos Cu eşti nădejdea mea din cer
Apus în lumi de stele, în clipe de durere;
Ce cbiem mereu cu glas duios Când toate visurile--mi pier,
în cântecele mele. ITîai am o mângâiere.
flpleacă--ţi mândri ochi cereşti, Cu dorul meu purtat prin zări
Izvoare de iubire, De vânturi plângătoare
Durerea mea s’o potoleşti Crimit în svon de suspinări
Sub dulcea lor privire. Sfioasa mea cântare
Fetiţa mea, tu înger blând, Cu vânt pribeag la uşi de rai
Pierdut în zări senine, mai spune--mi vr’o poveste,
£ vecinie călătoru--mi gând De fata mea cu chip bălai
Ce sboară cătră tine. mai ştii să=mi dai vr’o veste?...
Săcel, 1909. Aurelia Pop.