Page 12 - 1909-11

252 LUCEAFĂRUL Nrul 11, 1909.
— Bine, îţi dau blagoslovenie să mergi Pe seară Părintele Niţă a avut de lucru
D-ta înainte, că eu mai am puţin de umblat şi cu alt ceva. Murise Ghica Calin, bărbatul
cu crucea! Dar până atunci vino să te bo­ tânăr şi voinic, singurul fecior al unei mame
tez, să nu mergi strein de cele sfinte, ca bătrâne prăpădite şi tată a trei copii; căci
vameşul din scriptură! patru porniseră, cu câteva zile înaintea Iui,
Şi Părintele Niţă a înălţat pămătuful şi a pe calea lungă a veciniciei. O molină cum­
botezat pe omul, care n’a ştiut de D-zeu în plită se cuibărise între ei, secerând fără milă
toată vieaţa lui. pe unul câte unul. Părintele a luat mortul,
Dar ştii una, Părinte? începu vameşul, l-a aşezat cu coşciugul dea curmezişul pe
mergând unul după altul pe poteca îngustă. doi cai înşăuaţi şi a pornit cu el încet-încet
Am jucat astă noapte cărţi cu Blebea şi în vale, unde se î n j g h e b a s e în grabă un ci­
dintr’una într’alta a venit vorba de cearta mitir. Pentru toată truda n’a luat un ban; ba
cu Sf. Ta. Spunea că nu te lasă de Bobo­ a mai dat dela el bietelor femei, să se ajute
tează să-i treci pe la poartă şi nici să mergi în necazul ce căzuse peste ele. Aşa eră Pă­
în Suseni cu crucea, într’una cu capul. E rintele Niţă: bun ca pânea caldă, milos şi
înfuriat rău pe Sf. Ta şi-ţi spun curat că ai gata de sărit în ajutor oricând şi pentru ori­
face bine să te păzeşti, să nu-i dai prilej cine. Calul lui sta întotdeauna cu şaua pe
să-şi facă gustul, că ştii vorba aceea: „Până el în grajd. De veniâ cineva în miezul nopţii:
la D-zeu te omoară s f i n ţ i i A c u eu sunt bine „Aoleo, sai, Părinte, că moare maica, ori
cu el, o ştii Sf. Ta, şi mă bucur, că te-am taica,“ Părintele Niţă eră pe data îmbrăcat
întâlnit, să-ţi dau sfatul ăsta! şi pornit spre omul pătimaş. Şi vorba lui
Părintele Niţă se înviorase acum Ia faţă, eră blândă şi împăciuitoare, numai rar de
ca şi cum i s’ar fi luat un nor negru de pe tot biciuitoare şi cu două tăişuri.
suflet. EI ştia bine, că vameşul e prieten cu Şi oamenii preţuiau par’că bunătatea lui
Blebea şi mai ştia că din pricina asta i-a şi jertfele ce făcea, că acu, la Bobotează,
devenit şi el duşman şi azi a putut să-i în­ când umbla cu crucea prin sat, îi eşiau toţi
frângă ura în piept, să-l plece sub cruce, înainte de departe, cu lumânările aprinse în
să-I facă să-i sărute mâna. Ş’a început să mână, îl conduceau dela o casă la alta, îl
zâmbească: încărcau cu tot felul de daruri pe lângă plo­
— Aşa? Atunci am să zoresc, să sfârşesc conul obişnuit: francul, piciorul de porc şi
cu botezul în enoria mea, să mă duc ne­ fuiorul de in ori de cânepă. Dâmboviciorenii,
apărat şi prin Suseni, să-i întorc sufletul mai ales, îi pregătiau în totdeauna caşuri de
dela pieire! cele rotunde şi afumate şi câte ceva vânat.
Vameşul stârni: Şi Părintele primiâ bunătăţile astea cu drag,
— Ascultă-mă pe mine, Părinte, să nu ştiind că-s date cu toată inima şi-şi cătâ de
faci una ca asta, că Blebea o să strângă drum, lăsând în urmă binecuvântare pentru
oameni mulţi, o să-i înfurie contra Sf. Tale şi zile senine.
mi-a spus chiar verde, ce are de gând să-ţi facă!
Şi Părintele îi răspunse: A treia zi de Sf. Vasile a umblat pe „sub
— Cu atât mai bine! O săi dau răgaz să O ratie“ la „Podul Dâmboviţei"; iar a patra
adune cât mai mulţi rătăciţi. Am să mă duc zi a luat mărginile satului, prin „Chee“, a
pe acolo tocma în ziua de ajun ori de Bo­ mers „Pe luncă", „Peste Vale“ şi a cincea
botează. Să-i spui, Domnule vameş, sâ-i spui zi în ziua de ajun, a răsbit în grosul satului.
că o să-i botez pe toţi! Umblă grăbit de tot, stă puţin pe la case,
Ajungând la o strânsură de case s’au des­ nu mai rămânea câte niţel să bea ceaiul
părţit: vameşul urmându-şi drumul; Părintele, obişnuit pe la bogaţi, nu băgă în seamă şi
cu ai Iui, mergând să boteze pe credincioşi, nu mai glumeâ pe socoteala mărgelelor puse
cu locuinţele şi vitele lor, dându-le întărire pe praguri, scurtă taifasul, svârleâ din fugă
în nevoi, gonind duhurile rele, sădind pre­ cuvintele dătătoare de nădejde şi sfaturi
tutindeni sănătate şi ocrotire de primejdii. împărţiâ puţine de tot, aproape de loc, şi tot