Page 11 - 1909-12
P. 11
Nrul 12, 1909. LUCEAFĂRUL 271
Inginerul Baltă.
„Bună ziua, domnule hangiu! din fundul curţii, inginerul Baltă îşi rotea
Plecăciune, domnule. ochii jur împrejur, pe coamele dealurilor îm
Eu sunt inginerul Baltă, trimis de Eforie pădurite în livezi de pruni. Hât... departe...
să fac măsurătoarea moşiei şi pentrucă o să pe sub coaste, faşa alburie a şoselei se pier
fiu nevoit a sta pe aci vre-o trei săptămâni, dea înspre oraş. Viile ridicate înverzeau cât
te-aş rugă să mă găzduieşti, sau de nu, să poţi privi roată; pe din partea de jos a
mă îndrepţi la vre-o casă de creştin. satului valurile grâului bateau în pala vân
Cum nu, domnule inginer, pentru oameni tului de Cireşar... şi mult ar fi rămas ingi
buni se găseşte loc; de, numai să fiţi mul nerul pierdut aşa, de n’ar fi venit Viorica, o
ţumiţi; la noi e aşa cum dă dumnezeu, adi- fetiţă de vre-o 10 anişori, rumenă şi îmbu
cătilea tocmai sărac nu-s cu, dar... aşa sun jorată de sănătate, să-I cheme la masă. Aci
tem noi, ea poftiţi..." Şi luând-o înainte, hangiul, după ce-i ură poftă bună, începu a
îl trecu prin prăvălie, de aci prin „odaia lăudă mămăliguţă Vetei, şi hai să-l descoase.
muşteriilor" şi deschise uşa în „casa „D-le inginer, fără bănat, dar aşa sun
mare", curat ţinută, de curând văruită şi lipită. tem noi ăştia dela ţară, vrem să ştim de toate;
„Păi iacă, domnule inginer ... de, nu-i la ce vei fi venit să măsori moşia?... Pe
taman ca la oraş, dar tot e mai bine ca pe aci îs „inbaticari" oamenii, îşi au pământu
aci, pe aiurea. rile măsurate, he hei... de mult, de când
Mulţumesc, îi bună şi prea bună chiar, le-au dat şi aplecându-şi mâna înspre pă
mie ce-mi trebue alt decât un pat curăţel mânt să fie mai convingător — ia pe-aşa micuţ
de odihnă şi... ei, dar cum te chiamă, frate, eram eu atunci, de-o şchioapă.
uitai să te întreb, să ştiu şi eu. Da, neică Costache, şi acum Eforia
— Costache, aşa îmi zice, Costache Bu- vrea să ştie cum stau loturile împărţite, adecă
ducea. Eu sunt aci în sat mai de „căpetenie", tot aşa se găsesc sau sunt îmbucătâţite.
între negustori; aci la mine în bătătură se — Aha!., pricep, — oamenii noştri n’au
’nvârte hora, şi, de, am şi eu pământuri... mai plătit „baticul" de vre-o zece ani şi pa-
vite.... să-mi-te „Iforia" vrea să le ia pământul, sau
— Să le stăpâneşti cu bine, domnule Cos să-i judice; altfel ce i-ar păsa „Iforiei" de
tache, dar ea vezi până una-alta, fă de pune pământ, că de furat n’a putut să-l fure ni
ceva de-ale mâncării, am cam înfometat. meni, tot acolo e; şi moşia tot aşa de mare-i.
— Acum, d-le inginer, dar, dacă nu vă Nu, d-le Costache, n’ai înţeles; — se
supăraţi, o vorbă... măsoară moşia să se cunoască ce pământ e
— Care-i? dat şi cum l-au împărţit oamenii Ia feciori şi
Pâine albă nu prea avem pe aci, dar fete, iar pe de altă parte să se ştie ce a mai
o mămăliguţă pripită făcută de Veta... de, rămas nedat.
nu-i tocmai ca la oraş. Ei... păi atunci te pomeneşti că vrea
— Bună, d-le Costache, foarte bună, fă să pue vre-o „dare" de pogon şi de cap de
ce ştii. copil, adicătelea să mai pue ceva la „bir" şi
Mă duc dară." „pristaţie".
Hei... vorbăreţ român mai e şi Costache Nu, nici acu nu ’nţeleseşi.
ăsta, îşi zicea Baltă, şi mai fluerând, mai cân — Geaba vrei să mă ’ncurci, d-le inginer,
tând îşi deslegă geamantanul, se uşură de geaba; te-am priceput eu din capul locului;
hăinărie, îşi curăţi instrumentele de prav şi aşa-i... bir, pristaţie, ne ia pământurile..."
aşa, ca şi cum ar fi fost de când lumea Baltă, ca s’o isprăvească mai degrabă, —
oaspele hangiului, eşi prin curte răsuflând ca vedea el că nu se înţeleg — dădu din cap,
uşurat de oboseală şi grije. semn la care Costache îi şi grăi, aşa ca şi
Eră pe după prânz; din umbra sălcâmului, cum şi-ar fi spus sieşi.