Page 12 - 1909-12
P. 12
272 LUCEAFĂRUL Nrul 12, 1909.
„îra!... d-le inginer, grele vremi am ajuns; — Atuncia ne-am înţeles!
auzi, auzi; angarale nouă, bir prist — Ţeles, boierule."
Nu ne ’nţelegem şi pace! îi tăia vorba A doua zi şi alte câteva în urmă, Baltă,
Baltă; ia, mai bine, dă d-ta gură băiatului să-mi toată ziua lucră la ridicarea planului. La han
aducă vre-o doi oameni, că mâne în zori aş nepăsarea de mai înainte sburase, Costache
vrea să încep lucrul şi fără ajutoare nu pot, nu se putea dumeri cum se face măsură
îmi trebuesc doi oameni, aşa mai ştiutori toarea, el una ştia, îşi vârâse în cap, şi aşa
de carte. trebuia să fie — sau le ia locurile, sau le
Bine, d-Ie inginer, cum nu... Măi Ioane! pune biruri, sau şi una şi alta.
ia dă fuga pe la al Nastăsiei şi vezi de-o Şi care cum venea pe acolo, dintre oameni,
fi acasă să vie „momintan" acum aci, ş’apoi tuturor le spunea năpasta ce dedea peste
mai dă şi pe ei, — cu floricele, aşa cum ştia el. — „Iacă
la alde Gliiţă măi oameni, începu el într’o seară, când se
Pascu şi strânseră mai mulţi la han, — iacă beleaua;
zi-i şi lui; — are să ne ia locurile inginerul, pentrucă de,
dă fuga, noi n’am mai plătit „baticul" de vre-o 10
măi... te-ai ani, sau ne ia vasele şi cazanele de ţuică
întors? şi te mai pomeneşti — Doamne fereşte — că
— Să viu pe deasupra ne pune dări, dările astea ne
cu ei, ju omoară... Auzeam eu aşa cevaşilea, când am
pan e? fost săptămânile trecute la oraş; se zicea
— Cu ei, că unu „Maxin" cine va fi ăla, a făcut o
jupui-te-ar lege în care stă slovă să ne pue bir şi pe
ăl cu coar copii... şi câte şi mai câte...
ne!..." — Doamne!... mare păcat ne mai veni,
Nu trecu — se amestecă şi Radu, „conţiliu" la pri
mult şi Ion mărie, — dar lasă, ştiu eu una.
venea în Ştiţi ce, măi băieţi? ştiţi ce mai gândii
grabă cu doi cu?., să-i fac o foaie de drum, să-i pui ro
români, mai tiţe la picioare; auzi să capăt eu necazul
asudaţi de românului, să duc în cap urgia lumii, şi
umblet; — pentru cine?., pentru un ăla, un venitic, să-l
auzise el, ţiu eu în casă... Şi iacă ce-am zis eu: Veta?
Ion, de bir, Veta ştie carte, e cuminte, poate să vorbească,
Copil din Petroşeni. de măsură să-i spuie că nu-1 mai putem ţinea, că... ei,
toare, şi le i-o spune şi ea o minciună; — să se ducă
şopti oamenilor că „a venit dela stăpânire dela casă, să piară în pustii!
un p r i c e c t o r cu beţe vopsite şi cu ocheane Ştii ce, măi nea Costache, grăi Radu,
pe trei picioare şi că-i cliiamă acuşia". ştii ce, nu mai umblă cu bobotele; Duminecă
„Ei veniră-ţi, oameni buni? îi întâmpină ne-am stringe cu toţii aci şi... lasă de n’o fugi
inginerul. el cu ochean cu tot, pas de-a-1 mai ajunge,
- Da, boierule, am venit, zise unul, eu sunt să nu-mi spui mie pe nume; aşa, măi oameni?
Gliiţă Pascu ... Şi eu, zise celalalt, eu sunt Păi, mintea ta, zise Cărăuşu, cine o mai
Mitru al Năstăsiei. are? Halal să-ţi fie."
Bine Mitrule, toate bune, iacă ce vreau S’au mai sfătuit ei ce s’au mai sfătuit şi
eu: mâne în zori să veniţi aci la măsurătoare; au plecat, rămaşi înţeleşi pe Duminecă.
vă plătesc doi lei pe zi — vre-o două săp Costache Buducea nu răsuflă nimic până
tămâni — vă învoiţi? Sâmbătă seara şi atunci, dupăce-şi făcîi soco
Cum nu, boierule, mâne suntem aci, vă telile, chemă pe „dumneaei" să-i scrie „cri-
sculăm noi. ditu“. Toate acestea sfârşite, Costache, cu