Page 13 - 1909-12
P. 13
Nral 12, 1909. LUCEAFĂRUL 273
hârtia îndoită, mai tremurând pe picioare de colea pe şosea şi virifică pân’ ce nu-i mai
teamă să nu-i înţeleagă gândul, netezindu-şi putea!" şi scrâşnind din dinţi se ’ntoarse
stuful mustăţii, deschise uşa inginerului şi... de le spuse oamenilor ce-i cu inginerul.
„Bună seara, d-le Baltă. Baltă îşi strânse instrumentele şi da să
Bună să fie, neică Costache. intre în casă, când se deschide poarta şi
— Păi te-aş rugă; — uite greutăţi, aş vrea vre-o douăzeci de români, cari mai de cari
să mă duc pe Ia târg şi de, mi-ar cam trebui s’o ia înainte; îi trântiră din mână beţele
nişte parale, că de... vopsite şi pân’ ce-ai bate în pălmi, după in
Bine, d-le Costache, şi cam cât ţi-ar ginerul în casă intrară vre-o cinci.
trebui ?... „Bine,
Păi, iacă, până azi sunt 9 zile... de, oameni
vezi dumneata, e scris acolea. Veta ştie... buni, cu ce
hei, domnule, de n'aşi fi avut aşa muiere, vi-s vino
zău, greu aş duce... ea îmi ţine socotelile, vat? ce pri
eu nu ştiu carte... cini v’am
— Şeaizeci de lei, atâta face? făcut? în-
— Atâta zău, trei poli îmi trebue, mă duc găimăingi-
la oraş... nerul, abia
Bine, d-le Costache, poftim! — Şi sco trăgân-
ţând trei hârtii i le întinse hangiului. du-şi su
Mulţumesc, d-le inginer, şi cu plecă fletul.
ciune, de nu te-aşi fi supărat, dâr... — Ce pri
Nu face nimic, e dreptul d-tale.“ cini ? hai ?
A doua zi la hanul lui Buducea se adu ne mai ju
nau oameni ca la sfat, şi mai o vorbă, mai deci?.. —
un păhăruţ, se făcură aşa cum îi stă româ ia ascultă,
nului bine. Pe la ceasurile nouă se sculă şi una şi cu
inginerul, plăti oamenilor zilele lucrate şi una fac
dupăce beii un păhar de lapte, eşi în curte două, a-
cu planşeta aranjată, pe picioare, cu „beţele cum, în
vopsite", zicea că vrea să verifice instru faţa noa
mentul. La ţanc se ivi şi d-1 Costache, nu stră să-ţi strângi lăzile şi beţele, şi să nu
înţelegea pe semne ce-i cu „verificarea" şi care cumva să te mai afli prin Călugăreasca,
îngălbenit de mânie se duse la inginer. că-ţi rupem picioarele, - înţelesu-ne-ai?...
„Bine, d-le, şi curtea mea vrei să o iei, Să ne iei tu moşiile, ha? pentru Iforie, să urci
păi cum?... ce-i asta? să mă laşi sărac aşa birul şi pristaţia, hai ?.. român eşti tu?...“
pe vrute pe nevrute; — ce te tot uiţi pe Geaba mai cercă să vorbească inginerul,
sticla aia?., aici eu sunt stăpân şi nu altul... pe vrute pe nevrute l-au urcat într’o căruţă.
să-ţi strângi fleacurile că de unde nu... Cărăuşii îl luase în primire — şi, în huidue-
— Stăi, d-le Costache, te superi de geaba, lile oamenilor, s’a dus spre oraş, pierzându-se
eu verific instrumentul să văz de-i bun... în norul prafului de pe şosea.
— Pai la mine în curte te-ai găsit?... du-te C. Ardelean.