Page 13 - 1909-12
P. 13

Nral 12, 1909.             LUCEAFĂRUL                        273

         hârtia  îndoită,  mai  tremurând  pe  picioare  de   colea  pe  şosea  şi  virifică  pân’  ce  nu-i  mai
         teamă  să  nu-i  înţeleagă  gândul,  netezindu-şi   putea!"  şi  scrâşnind  din  dinţi  se  ’ntoarse
         stuful mustăţii, deschise uşa inginerului şi...  de le spuse oamenilor ce-i cu inginerul.
          „Bună seara, d-le Baltă.          Baltă  îşi  strânse  instrumentele  şi  da  să
             Bună să fie, neică Costache.  intre  în  casă,  când  se  deschide  poarta  şi
          —  Păi  te-aş  rugă;  —  uite  greutăţi,  aş  vrea   vre-o  douăzeci  de  români,  cari  mai  de  cari
         să  mă  duc  pe  Ia  târg  şi  de,  mi-ar  cam  trebui   s’o  ia  înainte;  îi  trântiră  din  mână  beţele
         nişte parale, că de...           vopsite  şi  pân’  ce-ai  bate  în  pălmi,  după  in­
             Bine,  d-le  Costache,  şi  cam  cât  ţi-ar   ginerul în casă intrară vre-o cinci.
         trebui ?...                         „Bine,
             Păi,  iacă,  până  azi  sunt  9  zile...  de,   oameni
         vezi  dumneata,  e  scris  acolea.  Veta  ştie...   buni, cu ce
         hei,  domnule,  de  n'aşi  fi  avut  aşa  muiere,   vi-s vino­
         zău,  greu  aş  duce...  ea  îmi  ţine  socotelile,   vat? ce pri­
         eu nu ştiu carte...               cini v’am
           — Şeaizeci de lei, atâta face?  făcut? în-
          —  Atâta  zău,  trei  poli  îmi  trebue,  mă  duc   găimăingi-
         la oraş...                       nerul, abia
             Bine,  d-le  Costache,  poftim!  —  Şi  sco­  trăgân-
         ţând trei hârtii i le întinse hangiului.  du-şi su­
             Mulţumesc,  d-le  inginer,  şi  cu  plecă­  fletul.
         ciune, de nu te-aşi fi supărat, dâr...  — Ce pri­
             Nu face nimic, e dreptul d-tale.“  cini  ?  hai  ?
          A  doua  zi  la  hanul  lui  Buducea  se  adu­  ne  mai  ju­
         nau  oameni  ca  la  sfat,  şi  mai  o  vorbă,  mai   deci?..   —
         un  păhăruţ,  se  făcură  aşa  cum  îi  stă  româ­  ia  ascultă,
         nului  bine.  Pe  la  ceasurile  nouă  se  sculă  şi   una  şi  cu
         inginerul,  plăti  oamenilor  zilele  lucrate  şi   una  fac
         dupăce  beii  un  păhar  de  lapte,  eşi  în  curte   două,  a-
         cu  planşeta  aranjată,  pe  picioare,  cu  „beţele   cum,  în
         vopsite",  zicea  că  vrea  să  verifice  instru­  faţa  noa­
         mentul.  La  ţanc  se  ivi  şi  d-1  Costache,  nu   stră  să-ţi  strângi  lăzile  şi  beţele,  şi  să  nu
         înţelegea  pe  semne  ce-i  cu  „verificarea"  şi   care  cumva  să  te  mai  afli  prin  Călugăreasca,
         îngălbenit de mânie se duse la inginer.  că-ţi  rupem  picioarele,  -  înţelesu-ne-ai?...
          „Bine,  d-le,  şi  curtea  mea  vrei  să  o  iei,   Să  ne  iei  tu  moşiile,  ha?  pentru  Iforie,  să  urci
         păi  cum?...  ce-i  asta?  să  mă  laşi  sărac  aşa   birul  şi  pristaţia,  hai  ?..  român  eşti  tu?...“
         pe  vrute  pe  nevrute;  —  ce  te  tot  uiţi  pe   Geaba  mai  cercă  să  vorbească  inginerul,
         sticla  aia?.,  aici  eu  sunt  stăpân  şi  nu  altul...   pe  vrute  pe  nevrute  l-au  urcat  într’o  căruţă.
         să-ţi strângi fleacurile că de unde nu...  Cărăuşii  îl  luase  în  primire  —  şi,  în  huidue-
          —  Stăi,  d-le  Costache,  te  superi  de  geaba,   lile  oamenilor,  s’a  dus  spre  oraş,  pierzându-se
         eu verific instrumentul să văz de-i bun...  în norul prafului de pe şosea.
          —  Pai  la  mine  în  curte  te-ai  găsit?...  du-te   C.  Ardelean.
   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17   18