Page 20 - 1909-13
P. 20

«• ■ » -



            304                        luceafărul                  Nrul 13, 1909.
           se  mai  adaoge  încă  conducerea  rea  şi  conruptă   Şi  care  a  fost  răsplata  poetului  pentru  această
           de sus.                          muncă  de  apostol?  Schimbându-se  guvernul,  el  a
            Dacă  este  însă  vorba  să  se  ajute,  atunci  nu  e  de   fost destituit.
           ajuns  câte  o  mică  schimbare  şi  îmbunătăţire  între  cei   Cu  sufletul  amărît,  dar  nici  decum  înfrânt,  s’a  arun­
           patru  păreţi  ai  şcoalei,  ci  trebue  o  acţiune  largă  de   cat  atunci  în  lupta  cea  mare  şi  sfântă  a  cuvântului,
           reformă  pe  toate  terenele  vieţii  sociale.  Aşa  zice  el   în  adevăr,  o  luptă  sfântă  pentru  cele  mai  înalte  idea­
           intr’un  loc:  „Şcoala  va  fi  bună,  când  popa  va  fi  bun,   luri  a  fost  munca  de  ziarist  aşa  cum  a  înţeles-o  el  şi
           darea mică“, administraţia cinstită, „învăţătorii pedagogi,   cum  a  făcut-o  de-aici  inainte  până  când  lumina  ge­
           pe  când  adecă  va  fi  şi  şcoala  şcoală,  statul  stat  şi   niului său s’a stins.
           omul om ...“                       întâi  în  laşi  şi  apoi,  şase  ani  de  zile,  în  Bucureşti,
            Cu  câtă  dragoste  vorbeşte  Eminescu  întotdeauna   la  marele  ziar  Timpul,  cel  dintâi  poet  al  neamului
           despre  învăţători,  cum  îi  apără  faţă  de  multele  ne­  nostru  şi-a  jertfit  toată  tihna  vieţii  şi  toată  vigoarea
           dreptăţi  ce  li  se  fac,  cum  ştie  el  preţui  însemnătatea   sufletului  într’o  uriaşă  muncă  istovit;  are.  De  roadele
           „ocupaţiei  lor  ingrate' 1   şi  stăruie  să  li  se  creeze   acestei  munci  de  adevărat  apostol  se  vor  bucură  —
           o  situaţie  independentă,  ca  să-şi  poată  îngriji  în  de­  ca  întotdeauna  —  abia  generaţiile  viitoare.  Nici  astăzi
           plină  linişte  de  îndatoririle  lor.  Dar  dacă  cere  dela   încă  nu  e  cules  şi  strâns  la  un  loc  rodul  celor  şase
           toată  lumea  să  respecteze  pe  învăţător,  el  pretinde   ani  cari  au  fost  cei  mai  îmbelşugaţi  din  vieaţa  aceasta
           şi  dela  învăţător  să  se  poarte  astfel,  încât  asupra  lui   pe  cât  de  scurtă  pe  atâta  de  bogată.  Această  lucrare
           „să  nu  atârne  nici  măcar  pretextul  unei  desconsiderări   abia  acum  se  pregăteşte  şi  noi  putem  numai  să  bă­
           din partea concetăţenilor şi a şcolarilor săi.“  nuim  strălucirea  comorilor  de  cugetare  ce  ea  ne  va
            Când  eră  vorba  de  un  interes  public  superior  sau   desveli.  Poeziile  cele  minunate,  care  au  fost  multă
           de  apărarea  vreunui  nedreptăţit,  Eminescu  nu  cruţă   vreme  singure  cunoscute  din  toată  opera  colosală  a
           nici  o  osteneală  şi  nu  se  sfiâ  de  nimeni,  nici  chiar  de   lui  Eminescu,  sunt  numai  o  parte  mică  a  acestei  opere;
           ministru,  să  spună  adevărul,  cu  riscul  de  a-şi  atrage   poeziile  acestea  sunt,  ca  nişte  ceasuri  de  evlavie,  mai
           duşmănia  puternicilor.  Găsim,  în  această  activitate  a   adeseori  tristă  ca  şi  soartea  lui,  dar  totdeauna  înăl­
           lui, pilde clasice de curaj şi de demnitate morală.  ţătoare,  intr’o  vieaţă  la  neîntreruptă  muncă  şi  luptă;
            Şi  ce  comoară  de  idei  şi  îndrumări  pedagogice  ne-a   ele  sunt:  ca  florile  frumoase  ce  împodobesc  holda  cea
           lăsat  în  rapoartele  lui,  în  notiţele  lui,  în  mici  artico­  îmbelşugată.
           laşe  de  ziar.  Cum  se  pricepe  artistul  cel  mare  să  ne   Dar  aceste  poezii  sunt  numai  nişte  fragmente  din
           înfăţişeze  —  ca  să  amintesc  numai  ceva  —  în  câteva   operele  grandioase  pe  care  geniul  lui  le  plăsmuiâ  şi
           linii  mari  diferite  tipuri  de  învăţători:  aci  vezi  figura   pe  care  le-ar  fi  putut  creă,  dacă  soarta  lui  şi  a  po­
           atât  de  simpatică  a  unui  profesor  ideal  de  religie  „un   porului nostru întreg n’ar fi fost atât de fatală.
           tip  de  înţelepciune  practică,  de  îngăduinţă  şi  blândeţă"   Munca  cea  uriaşă  însă  trebuiâ  să-l  istovească  şi
           şi  de  aceea  „idolul  elevilor  săi“;  colo  vezi  icoana  ade­  necruţarea  de  sine,  neîngrijirea  de  persoana  lui,  lipsa
           văratului  învăţător  modern,  care  nu  mai  stă  „sever   totală  de  egoism  a  grăbit  catastrofa  tragică.  Cea  mai
           şi  ţeapăn  cu  vergile  în  mână“,  ci  „se  coboară  Ia  treapta   mare  virtute  omenească  deci,  altruismul,  iubirea  de-
           sufletelor  copilăreşti  şi  le  disciplinează  şi  le  conduce 11 .   aproapelui,  jertfirea  de  sine  s’a  prefăcut  Ia  Eminescu
           Sau  ne  zugrăveşte  chiar  icoana  unei  adevărate  educa­  intr’un  păcat faţă  de  el insuşi,  care  s’a  răsbunat  asupra
           toare  a  generaţiilor  tinere  de  fete,  o  femeie  distinsă   lui  atât  de  grozav.  Cine  însă  ar  puteâ  să  nu-i  ierte
           şi  cultă  cu  „manieri  familiare,  care  totodată  impun   acest păcat?
           respect 11   şi  cu  „un  mod  minunat  de  a  îndemnă  şcolă­  S’a  stins  flacăra  geniului  său  tocmai  când  ajunse
           riţele  ia  împlinirea  datoriilor  lor  prin  fapte  şi  măsuri   să  strălucească  în  cea  mai  mare  lumină,  dar  sufletul
           pedagogice, nu prin cuvinte moralizatoare."  lui  nemuritor  trăieşte  şi  va  trăi  pururea,  din  ce  în  ce
            Am  amintit  numai  câteva  exemple  din  bogăţia  de   mai  măreţ  şi  mai  deplin,  în  mii  şi  milioane  de  inimi,
           idei  luminoase  pe  care  Eminescu  a  lăsat-o  moştenire   care  se  vor  trezi  bătând  mai  tare  la  sunetul  minunat
           şcoalei  româneşti.  Toate  aceste  idei  împreună  alcă­  al  versurilor  lui,  care  vor  găsi  în  opera  vieţii  lui  cea
           tuiesc  o  minunată  pedagogie  pe  care  ar  trebui  s’o   mai  clară  şi  mai  puternică  tălmăcire  a  celor  mai  cu­
           cunoască orice învăţător român.   rate porniri şi a celor mai înalte idealuri ale lor.
                                                                      I. Borcia.

                                       C  r  o  n  i  c  ă  .
             Comemorarea  lui  Eminescu.  Ziua  (16  29  Iunie)   poporului  nostru.  Ziarele  din  România  şi  dela  noi  au
           în  care  s’au  împlinit  20  de  ani  dela  moartea  lui  Emi­  inchinat  câte-un  articol  prim  sau  chiar  un  număr  în­
           nescu  s’a  serbat  într’un  gând  de  Românii  de  pretu­  treg  memoriei  lui  scumpe.  Dintre  scriitori  mai  ales
           tindeni.  A  fost  o  prăznuire  frumoasă  a  marelui  scriitor   d-1  Ioan  Slavici  a  publicat  mai  multe  articole  în  di­
           în  conştiinţa  căruia  s’a  întrupat  unitatea  culturală  a  ferite  ziare  şi  reviste  cu  contribuţii  preţioase  la  cu­
   15   16   17   18   19   20   21   22   23   24