Page 3 - 1909-13
P. 3

Orice reproducere, fără indicarea izvorului, este oprită.


                                   Eminescu.
         Eminescu  este  un  ein  al  timpului  modern,  cultura   desprindă  idea  emoţională  spre  a  se  înfăţişă  în  forma
       lui  individuală  stă  la  nivelul  culturei  europene  de   frumosului.
       aslâzi.  Cu  neobosita  lui  stăiuinţâ  de  a  ceti,  de  a   Acel  cuprins  ideal  al  culturei  omeneşti  nu  eră
       studia,  de  a  cunoaşte,  c!  işi  inzestră  fără  preget   la  Eminescu  un  simplu  material  de  erudiţie  străină,
       memoria  cu  opere’e  însemnate  din  literatura  antică   ci  eră  primit  şi  asimilat  în  chiar  individualitatea  lui
       şi  modernă;  Cunoscător  al  filozofiei,  în  special  al  lui   intelectuală.  Deprins  astfel  cu  cercetarea  adevărului,
       Plafon,  Kant  şi  Schopenhauer,  şi  nu  mai   sincer  mai  întâiu  de  toate,  poeziile  lui
       puţin  al  credinţelor  religioase,  mai  ales   sunt subiectiv adevărate nu numai atunci,
       al  celei  Creştine  şi  Buddhaiste,  admi­  când  exprimă  o  intuiţie  a  naturei  sub
       rator al Vedelor, pasionat pentru operele   formă  descriptivă,  o  simţire  de  amor,
       poetice  din  toate  timpurile,  posedând   uneori  veselă,  adeseori  melancolică,  ci
       ştiinţa  celor  publicate  până  astăzi  din   şi  atunci  când  trec  peste  marginea  liris­
       istoria  şi  limba  română:  el  află  în  co­  mului  individual  şi  îmbrăţişează  şi  re­
       moara  ideilor  astfel  culese  materialul   prezintă un simţământ naţional sau uma­
       concret,  de  unde  să-şi  formeze  înalta   nitar.
       abstracţiune,  care în  poeziile  lui ne des­  De  aici  se  explică  în  mare  parte
       chide  aşa  de  des  orizontul  fără  margini   adânca  impresie  ce  a  produs-o  opera
       al  gândirii  omeneşti.  Căci  cum  să  ajungi   lui asupra tuturor. Şi ei au simţit în felul
       la  o  privire  generală,  dacă  nu  ai  în  cu­  lor  ceeace  a  simţit  Eminescu,  în  emo-
       noştinţele  tale  treptele  succesive,  care   ţiunea  lui  îşi  regăsesc  emoţiunea  lor;
       să  te  ridice  până  la  ea?  Tocmai  ele  dau   numai  că  el  îi  rezumă  pe  toţi  şi  are  mai
       lui  Eminescu  cuprinsul  preciz  in  acele  M. Eminescu la 1880—1883.  ales  darul  de  a  deschide  mişcării  su­
       versuri  caracteristice,  în  care  se  întru­  fleteşti  cea  mai  clară  expresie,  aşâ  încât
       pează profunda lui emoţiune asupra începuturilor lumii,   glasul  lui,  deşteptând  răsunetul  în  inima  lor,  le  dă
       asupra vieţii omului, asupra soartei poporului român.  totdeodată  cuvântul  ce  singuri  nu  l-ar  fi  găsit.  Această
         Poetul  e  din  naştere,  fără  îndoială  Dar  ceeace   scăpare  a  suferinţei  mute  prin  farmecul  exprimării
        e  din  naştere  la  adevăratul  poet,  nu  e  dispoziţia   este  binefacerea,  ce  o  revarsă  poetul  de  geniu  asupra
       pentru  forma  goală  a  ritmului  şi  a  rimei,  ci  nemăr­  oamenilor  ce-1  ascultă,  poezia  lui  devine  o  parte  inte­
       ginita  iubire  a  tot  ce  este  cugetare  şi  simţire  ome­  grantă  a  sufletului  lor,  şi  el  trăeşte  de  acum  înainte  în
       nească,  pentruca  din  perceperea  lor  acumulată  să  se  vieaţa poporului său.
                                                               Titu Maiorescu.

                           Dintre sute de catarge...
           Dintre sute de catarge   Dintre  pasări  călătoare   De-i goni fie norocul
           Care lasă malurile    Ce  străbat  pământurile,   Fie idealurile,
           Câte oare le vor sparge   Câte-o  să  le  ’nece  oare   Te urmează în tot locul
           Vânturile, valurile?  Valurile, vânturile?  Vânturile, valurile!
                   Ne ’nţeles rămâne gândul   Sboară vecinie, îngânându-1
                   Ce-ţi străbate cânturile:   Valurile, vânturile.
               (Din „Poezii Postume")                     M. Eminescu.
   1   2   3   4   5   6   7   8