Page 4 - 1909-13

288 LUCEAFĂRUL Nml 13. 1909.

In Nirvana.

Sunt peste 20 de ani de atunci. dovadă cumcă omul acesta trebue să fie
Locuiam într’o casă unde trăsese în gazdă scos dintr’un tipar de lux, nu din acela din
un actor, vara director de teatru în provincie. care se estrag exemplarele stereotipe cu miile
Stagiunea migrării actorilor se sfârşise: eră de duzine.
toamnă, şi aceste pasări călătoare se întor­ Deşi în genere teoria dela care plecam eu
ceau pe la cuiburile lor. ca să gândesc astfel că adecă un om marc
Văzându-mă că cetiam într’una, actorul îmi trebue în toate să fie ca neoamenii — eră
zise cu un fel de mândrie: pripită, poate chiar deloc întemeiată, în speţă
„îţi place să te ocupi cu literatura... Am însă s’a adeverit cu prisos.
şi eu un băiat în trupă care ceteşte mult; Tânărul sosi.
este foarte învăţat, ştie nem­ Eră o frumseţe! O figură
ţeşte şi are mare talent: clasică încadrată de nişte
face poezii; ne-a făcut câ­ plete mari negre; o frunte
teva cuplete minunate. Eu înaltă şi senină; nişte ochi
crez că ţi-ar face plăcere mari — la aceste ferestre
să-l cunoşti." ale sufletului se vedea că
Şi-mi povesti cum găsise cineva este înlăuntru; un
într’un otel din Giurgiu pe zâmbet blând şi adânc me­
acel băiat care sltigeâ în lancolic. Aveâ aerul unui
curte şi la grajd — culcat sfânt tânăr, coborît dintr’o
în fân şi cetind în gura mare veche icoană, un copil pre­
pe Schiller. destinat durerii, pe chipul
în iesiele grajdului, la o căruia se vedea scrisul unor
parte, eră un geamantan chinuri vii torturătoare.
biblioteca băiatului „Mă recomand, Mihail
plin cu cărţi nemţeşti. Eminescu."
Băiatul eră foarte blând, Aşa l-am cunoscut eu.
de treabă, nu aveâ nici un Câtă filozofie n’am de­
viţiu. Eră străin de departe, pănat împreună toată noap­
zicea el, dar nu voia să tea aceea cu nepregetul
spună de unde. Se vedea vârstei de şaptesprezece
bine a fi copil de oameni, ani!
ajuns aci din cine ştie ce Mama şi sora lui Eminescu. Ce entusiasm! ce veselie!
împrejurare. Hotărît, închipuirea nu
Actorul îi propuse să-l ia sufler cu şapte mă înşelase... Eră un copil minunat.
galbeni pe lună, şi băiatul primi cu bucurie, într’o noapte mă pusese în curentul litera­
îşi luase biblioteca şi acum se află în Bucu­ turii germane, de care eră încântat.
reşti. „Dacă îţi place aşa de mult poezia, trebue
Seara trebuia să vie la directorul lui — să şi scrii, i-am zis... Am aflat eu că dum­
astfel puteam să-l văz. neata ai şi scris.
Eram foarte curios să-l cunosc. Nu ştiu — Da, am scris.
pentru ce îmi închipuiam pe tânărul aven- - Atunci, — şi mie îmi place poezia, deşi
turar ca pe o fiinţă extraordinară, un erou, nu pot scrie, — fii bun şi arată-mi şi mie
un viitor om mare. o poezie de d-ta.“
în închipuirea mea, văzându-1 în revoltă Eminescu s’a executat numai decât. Eră o
faţă cu practica vieţii comune, găseam că bucată dedicată unei actriţe de care el eră
dispreţul lui pentru disciplina socială e o foarte înamorat... D’abia mai ţiu minte. Ştiu