Page 13 - 1909-14-15

Nrul 14-15, 1909. LUCEAFĂRUL 321

„Casa cea mare" (sau „casa dinainte") cu ceară colorată şi astfel se obţin frumoase
e pentru zile mari şi e cea mai împodobită. nuanţe de colori. Ornamentica e din cercuri
„Casa cea mică“ e odaia de locuit. Aranja­ şi spirale săpate, dar se întâlnesc şi alte
mentul din „casa cea mare“ e de obiceiu crestături. Unele lăzi dobândesc colori fru­
precum urmează. Îndată la stânga intrării, în moase, stând în fum sau învechindu-se
colţ, e vatra, hornul şi cuptorul (fig. 1.). Hor­ (fig. 6 11). Asemenea lăzi se găsesc rar, şi la
nul e aşezat în faţă pe doi stâlpi, iar partea noi. Am văzut una şi în Oltenia, unde se
de dinapoi se reazămă pe cuptor. Stâlpii se numeşte „lacră".
numesc şi „pociumbi" şi sunt de lemn în muchi
sau strujiţi, adeseori crestaţi şi înfloriţi. Hornul
are pe de margini două „pichiciuri" (la noi
„pleşcă"), pe cari se pun obiecte de deco­
raţie. Hornul sfârşeşte deasupra cu „cahla“,
prin care se strecoară fumul în podul
casei. Atât hornul cât şi cuptorul în unele
case vechi e împodobit cu figuri geometrice.
La stânga vetrei se află „cotruţa", o gaură
între cuptor şi perete, iar dedesuptul vetrei
e „cotlonul" pentru aşezarea lemnelor. Vatra,
spre uşe, se continuă cu o „lăicioară", care
se sfârşeşte cu un stâlp frumos crestat, care
sus sprijineşte cuierul cu blide.
In colţul dinspre miază-noapte şi apus e
aşezat patul. Lângă pat, pe laiţă, lada cu
zestre, — bătrânii o numesc şi „secriu" —,
iar pe peretele dinspre apus e culmea (ruda,
prăjina), pe care sunt întinse covoare alese,
ţoale şi haine de sărbătoare, (fig. 2.).
Lada s’a Introdus în mobilierul ţăranului în
veacul al 16-lea şi 17-lea,după cum nespuned-1
Veslovski. In ea se păstrează mai ales hainele
de nuntă — cu cari se şi îngroapă celce a
nuntit cu ele — dar se întrebuinţează şi
pentru schimburi, pânzături şi alte veşminte.
In vremurile de demult lada o făcea mirele
cu multă osteneală şi iscusinţă. In preajma
nunţii o dăruia tniresii. Cei mai bogaţi dă- 4. Odaie{ărănească: masa, laiţa, colţarul şi icoana (com­
ruiau chiar şi mai multe lăzi. Astăzi lăzile poziţie originală după obiecte vechi ţărăneşti, colţarul e
se cumpără din târg şi sunt primitiv lu­ compus după un vechiu blidar aflat în Mănăstirea Putna).
crate şi numai vopsite.
Construcţia lăzilor vechi se deosebeşte de Patul. Forma primitivă a patului a fost patul
cele pe cari le găsim la alte neamuri. Ele făcut dintr’un stâlp înalt până în [grindă,
n’au picioare de loc sau sunt foarte scurte. bătut în pământ şi din scânduri ce împreunau
Se fac din lemn de tisă, de stejar, de paltin, stâlpul cu amândoi pereţii. Ca o continuare
dar mai ales din lemn de fag. Sunt toate mai desăvârşită a acestei forme primitive se
gravate, încrestate şi adeseori policromate, poate socoti patul bătrânesc (fig. 3.), care se
rar de tot împodobite cu foi de metal. La găseşte mai ales în părţile muntoase ale Bu­
boitul lor se întrebuinţează numai materii covinei. Ele au, de regulă, tot un stâlp care
extrase din vegetale, a căror coloare nu se ajunge până în dreptul culmei, terminân-
şterge la soare. Adeseori săpăturile se ung du-se într’o rozetă. Dar se găsesc şi paturi