Page 14 - 1909-14-15

322 LUCEAFĂRUL Nrul 14-15, 1909.

şi laiţa se întrebuinţa mai ales ca pat pentru
copii, mutându-se spătarul dela perete, fără
ca laiţa să-şi fi schimbat locul, aşa că pe­
retele acoperit cu covoare rămânea ca un al
doilea spătar şi astfel copiii nu puteau cădea
noaptea din pat. Laiţa mobilă, cu spătar,
(fig. 17.) e şi mai recentă.
In colţul dinspre miază-noapte şi răsărit
al odăii ţărăneşti e aşezată masa, dinaintea
celor două laiţe (fig. 4). Deasupra mesei,
între pereţi, e „colţarul“. Pe cei doi pereţi
icoane sfinte (spre răsărit) şi lumeşti (spre
miază-noapte), ştergare alese, năfrămi, talgere
şi ulcioare zmălţuite. In satele din Ardeal
de lângă frontiera Bucovinei deasupra fereş-
tilor, pe cei doi pereţi aproape de tavan,
sunt aşezate cuierele, de cari atârnă ştergare
şi căni. Deasupra lăiţii, peretele e îmbrăcat
în covoare (plocuze).
Masa s’a desvoltat probabil din ladă, prin
prelungirea picioarelor. Mesele se întrebuin­
ţează şi astăzi ca dulapuri de haine. înălţimea
meselor variază între 78 90 cm., iar lăţimea
între 30 40 cm. Picioarele stau vertical, dar
5. Blidar (podişor) din Pojoriţa (ţinutul Câmpulungului), sunt şi cu picioare plecate puţin în laturi,
vechiu de 100 de ani. în partea de jos piciorul e mai lat, ca masa
să stee mai bine. Picioarele sunt legate de-
bătrâneşti cu trei stâlpi înfloriţi. In acest din olaltă, jos, prin chingi. Mesele se sculptează
urmă caz unul dintre stâlpi e prins de laiţă, numai pe laturi şi pe picioare (fig. 12 14).
iar al treilea e fixat de perete. Stâlpii sunt Lângă colţul dinspre răsărit şi miază-zi e
împreunaţi uneori, deasupra, prin chingi de blidarul („podişorul") (fig. 5). Blidarele nu
lemn. sunt vechi şi nici nu sunt aşa de înflorite
Compoziţia d-lui 1. Ştefureac poate servi ca alte mobile. Mai de mult locul blidarelor
ca model pentru aşa numitele „paturi cu îl ţineau poliţele sau cuierele.
polog“, cari se întrebuinţează în casele boe- Dintre mobilele aflătoare într’o casă ţără­
reşti. nească din Bucovina mai amintim Leagănul
Mai amintim că pe pat, când nu e între­ (vezi adausul). Forma lui primitivă e un
buinţat, sunt aşezate ţoale
şi perini de zestre, ca şi pe
ladă.
Dela pat în jurul pereţi­
lor, până în dreptul uşei e
laiţa de şezut. Forma cea
mai veche a laiţei este pris­
pa de piatră sau de lut, din
care s’a desvoltat laiţa sim­
plă, fără spătar. Laiţa cu
spătar apare numai în vea­
cul al 17-lea, după d-1 Ves- 6. Ladă ţărănească (compoziţie originală după o ladă veche aflată în comuna
lovski. Spătarul era mobil „Fundul Moldovii", ţinutul Câmpulungului),