Page 17 - 1909-14-15

Nrul 14-15, 1909. LUCEAFĂRUL 325

O aniversare.

Plecasem de dimineaţa la oraş cu nişte „Las’ c’aşai bine, zise mulţămit, să vadă
prietini. Vremea eră limpede, răcoroasă, şi orăşenii că nici noi nu suntem urşi din pădure."
răsuflul brazilor plouaţi de cu noapte pă­ Ne despărţirăm apoi, fiecare după treburi,
trundea de pe coaste până jos pe drumul dupăce ne-am dat locul de ’ntâlnire. „La
pietros, ca o bură fină, parfumată. Caii alergau Hotel Central, zise nenea Marian. Care va
în trap pe unde eră calea mai netedă, apoi fi ’nainte să bee bere şi să aştepte, dar să
deodată se opriau la pas, când bolovanii li se nu-1 pună dracul pe careva din voi să plă­
puneau înainte. tească. De asta una mă îngrijesc eu astăzi."
„lată măi, pe drumul acesta blăstămat au Vezi bine eu şi cu lonaşcu n’avurăm multe
să ni se sfarme oasele! zise Marian Oprea. isprăvi de făcut, şi la unsprezece eram cu
Dar să fi visat astă noapte că de zece ori berea înainte la Hotel Central şi-I aşteptam
ne răsturnăm pân’ la oraş, tot plecam. Am pe nenea Marian. Trecuse amiaza când sosi,
eu azi aşa un chef şi vreau să-mi petrec." gâfâind şi asudat. Erâ tare ’ncruntat şi se
Eu şi cu lonaşcu ne privirăm cu înţeles. puse la masă aproape mânios.
Ştiam şi noi pentru ce mergem azi la oraş. „Să-i dai dracului de oficianţi. Unul mai
Marian Oprea avea să-şi primească leafa pe-o surd ca celalalt, şi toţi pe-o formă de uricioşi.
jumătate de an, ceva peste o mie de coroane. N’ai voe, nene, să fumezi o ţigară, abiâ de
„Las, nene Marian, avem s’ajungem numai poţi ajunge la un scaun să te odihneşti, şi
decât în drumul ţării, şi de-acolo zburăm te ţine două ceasuri pân’ isprăveşte cu tine."
apoi. Aşâ-i, Vartolomei fârtate?" Şi lonaşcu Dar dupăce bău trei păhare de bere, nenea
trase de suman pe slugă să răspunză. Var­ Marian îşi uită de funcţionarii aceia prăpădiţi,
tolomei îşi întoarse cu greutate capul şi şi începu să poruncească birtaşului prânzul
bombăni. „Aşâ-i de aşa, dar pân’ aici pier- pentru trei şi vin pentru nouă, bătând uşor
durăin doue potcoave. cu degetul în masă.
— Nu-i nimic, voinice, doar la oraş mergem. în sală se adunară în grabă mulţi străini şi
Batem altele, batem altele de argint" zise începură să mănânce grabnic, lacom. Dintr’un
râzând nenea Marian. Şi de-aici încolo în­ colţ se auzi încordatul viorilor, ca un ţirăit
cepurăm a-i da cu poveştile, cu amintirile, de insecte necunoscute, şi numai decât un
trezite toate de cuvintele lui Marian Oprea. cântec de dragoste, o romanţă veche începu
Da, mai demult se pomeniau prin părţile să umple sala.
acestea cai potcoviţi cu argint. Mai de mult, Oaspeţii vorbiau mai tare acum, se aplecau
când băeşii mergeau la oraş, Lunea, cu aur unii spre alţii, şi vedeai numai cum li se mişcă
mult şi se ’ntorceau Joia datori şi flămânzi. buzele. Nenea Marian Oprea zise necăjit:
Atunci eră lume odată, că porniau la oraş „Asta nu-i banda lui Pătruţ! Eu astăzi am
aproape toţi din sat, nu ca azi zece — cinci­ gust să-mi cânte bătrânul." Şi văzând pebirtaş
sprezece. îl chemă îndată şi-i spuse dorinţa.
Dac’apuci odată în drumul ţării, caii nu-i „Astăzi nu cred să cânte. L-am văzut de
mai poţi ţinea în paş. Îşi încoardă grumazii, dimineaţă cum a trecut spre cimitir, şi eu
îşi subţie par’că picioarele, şi roţile numai ştiu ce însemnează aceasta. Ba stai numa,
sfârăe pe drum. adause birtaşul plesnindu-şi palma de frunte
Când ne-am dat jos din trăsură, nenea azi de bună seamă n’are să cânte." Şi el
Marian privi cu băgare de seamă la veşminte, îşi roti odată privirea prin sală, apoi zise:
şi stă cu un deget încordat, gata să spulbere „Azi se împlinesc cincisprezece ani dela
firul de prav ce l-ar fi văzut. Dar drumul moartea ficioru-so, Laia, şi cred că n’are să
erâ umed de ploiţa cernută peste noapte, şi iasă nici din casă."
nenea erâ tare voios, că veşmintele lui erau Dela spate se auzi un glas cunoscut: „Drept
cum Ie-a scos dimineaţa din dulap. are dumnealui. Azi bătrânul e foarte amărît."