Page 22 - 1909-14-15

530 LUCEAFĂRUL Nrnl 14-15, 1909.
carnea de tun a robilor şi ticăloşilor zilei de azi — faceţi ca niciodată să nu se poată zice că n’aţi fost
de alta, sufletul nobil al tuturor Samurailor din toate vrednici de fericirea asta.
timpurile — întreaga putere şi ’ntreaga vitejie a Ja­ Vi-1 închipuiţi pe acel straşnic biruitor al Morţii,
poniei, care se încordă în fiecare ostaş. aşezându-se pe catedră şi vorbind, c’o blândeţă de
Cum să nu birue! Un popor care gândeşte un singur sfânt, micilor elevi despre faptele mari şi despre oa­
gând şi se pregăteşte în tăcere pentru isbânda acelui menii mari din trecutul patriei lor, despre ce neam
gând — fără de care simte că n’ar puteâ trăi, că nu ales este acela din care fac ei parte, şi despre ce
merită să trăiască........ Se poate pe lume o putere mai datorii sfinte leagă pe om cu vieaţa... El vede în su­
mare decât asta? Oamenii cari se simt fraţi, crescuţi fletele fragede pe care le îngrijeşte, şi cari sunt ale
in aceleaşi amintiri sfinte şi ’n aceleaşi speranţe tot lui de acum, înflorind Japonia de mâine. Sunt copiii
aşa de sfinte, oameni cari merg surizând la moarte, lui aceia. Ce dar mai frumos i se puteâ face? — O
cari nu-şi preţuesc vieaţa decât întru cât pot aduce ţară semănată toată cu orez e o bogăţie, fireşte. Şi
cu ea folos ori cinste neamului lor, şi cari privesc în se poate socoti bogăţia asta. Dar o sută de suflete
adâncimile timpului cu ochiul gânditor şi străbătător proaspete semănate cu gânduri frumoase — iată o
al rasei celei mai oţelite şi mai răbdătoare de pe bogăţie care nu se inai poate socoti, şi din care veşnic
pământ, oameni cari ştiu ce vor şi cred că au de vor izvorî altele mai mari. Bogăţia aceasta i s’a
îndeplinit o chemare pe lumea asta, nu pot fi scoşi dat lui Nodgi. Nu-i o învăţătură adâncă aci? Un ge­
din rând şi călcaţi în picioare cu una cu două. Ei al- neral — şi ce general! — înaintat, pentru marea lui
cătuesc în marea familie a omenirii o forţă hotărîtoare; vitejie, la rangul de .„învăţător".
şi cine vrea s’o nesocotească - e pedepsit. Tot­ O biblie ’ntreagă'în acest simplu fapt.
deauna pedepsit. A. Vlahuţă.
Vorbesc puţin Japonezii. Oameni de fapte. — Un
amestec ciudat de veselie zburdalnică şi de tragică
seriozitate în firea acestui nobil popor. Nu-i de mirare
să vezi într’o zi pe un înalt demnitar bucurându-se Un mormânt.
copilăreşte c’a primit o păpuşă frumoasă, ori jucân-
du-se cu zmeul ca la doisprezece ani — şi peste un Fost-a fost de mult odată,
ceas făeându-şi harakiri, pentrucă mândria lui de Fost-a undeva departe
om, atinsă de un cuvânt, îi porunceşte să moară. Un mormânt în codru verde,
Unui Japonez nici nu-i trece prin minte că s’ar
puteâ trăi fără cinste. Şi, la dreptul vorbind, nici nu Lângă drum, mai la o parte.
se poate trăi fără cinste. Necinstea e un început de
moarte. Mai rău decât atât, e începutul descom­ în adâncu-i cine doarme
punerii. N’a fost cruce ca să spuie;
Un lucru foarte interesant şi nespus de instructiv, Numai codrul, Domnul veşnic,
care a trecut aproape nebăgat în seamă, a fost felul Numai el ştia al cui e.
cum au înţeles Japonezii, dupăce au isprăvit răsboiul,
să-şi răsplătească pe eroii lor. Au început, fireşte, cu — „Milostiv a fost şi darnic;
soldaţii. Că jos e temeiul, şi de acolo încep să clă­ „Pururi pomenl-l-va veacul.
dească toţi oamenii cuminţi. Treptat, încet, s’au ridicat
spre vârful piramidei... şi iată c’au ajuns şi la Nodgi, „Hodiniască-1 Domnii ’n pace!" —
eroul dela Port-Artur, viteazul general care a făcut Se rugă oftând săracul.
cea mai de necrezută minune ostăşească a timpurilor
moderne — a cucerit cetatea aceea straşnic de întă­ — „Tâlhărit-a vieaţa ’ntreagă,
rită şi de apărată, in care se închisese toată puterea „Acum doarme blăstămatul.
şi mândria militară a împărăţiei ruseşti. Pentru un om „Colo’n furci i-a fost lui locul."
extraordinar, trebuiâ o răsplată extraordinară. Anglia, Mormăia grăbind bogatul.
să-l fi avut, i-ar fi votat o pensie de nu ştiu câte mii
de livre sterlinge, cum a făcut cu Lord Roberts, în­ . . . Şi doiniâ măreţul codru
vingătorul bieţilor Buri. Japonezii au găsit pentru
Nodgi al lor o cinste mult mai aleasă: l-au numit Lin din frunza-i legănată:
institutor. Cetiţi bine: institutor la o şcoală pri­ Blând să doarmă răposatul
mară din Tokio. Vă închipuiţi pe omul acela glo­ Sub aripa lui de tată.
rios, cel mai mare om al Japoniei, care, slavă Dom­ Vasile Stoica.
nului, a dovedit că arc oameni mari, vi-1 închipuiţi
intrând modest în clasă, însoţit de d-1 director, care
spune, cu glas emoţionat, unor copilaşi de opt şi de
nouă ani: Şcolari, de azi înainte învăţătorul vostru
este Marele general Nodgi. Fiţi cu luare aminte şi