Page 24 - 1909-14-15

3152 LUCEAFĂRUL Nrul 14-15, 1909.
picior de gâscă din câr­
durile noastre. Or fi sau
ţigani sau tregheri din
gară. Eu unul am pri­
mit bucuros şi fără
vorbă am hotărît locul
pândei. A doua zi di­
mineaţa, îmi iau eu
puşca, mă pun în cio­
bacă şi-o iau la deal
spre pod; iacă vine şi
Bâzgă... După cum ne
12. Masă ţărănească (copie după o masă veche aflată în Boian). fusese vorba, el să se
ducă în coada Şire­
Dacă văd aşa, n’am ce face. Mă suin în tului, iar eu în dreptul gărei. Aşa şi fa­
ciobacă, o iau la deal prin marginea apei, mă cem. — Dimineaţa eră răcoroasă; pe Şiret
dau jos, caut prin pădure, prin tufe, prin se ridicau nouri uşori şi moi de ceaţă;
grădină, întreb de unul, de altul, pace. Mă cerul albastru limpede şi-o lumină aşa de
’ntorc acasă. Vine seara, aşteptăm să vină dulce par’că nu te mai săturai de vieaţă.
gâştele, ţi-ai găsit... Dupăce mă las cu lotca la vale, m’aşez
A doua zi plec din nou să văd nu le-oiu eu în dreptul unui copac, mă pitesc binişor
da de urmă? iar alergătură, degeaba. — Măi, ş’aştept. Trece cam cât ai trage-o lulea, iaca
a dracului treabă... Se vede c’au trecut nis­ văd pe sus ca un nor alb... ga-ga-ga, hu-
caiva pârlaci şi le-a făcut număru 5. Când ştuliuc în apă; apoi întreg cârdul începe a
să mă ’ntorc acasă, m’abat pe la Bâzgă can­ pluti. Asta-s gâştele lui Vişan ... Mai trece
tonierul, ştii la podul de peste Şiret... ceva, iar... ga-ga-ga; alt cârd huştuliuc în
— N’ai văzut care cumva două gâşte ră­ apă. Vre-o patru cârduri mă rog, au venit
tăcite pe aici?... Mi-au pierit de aseară. unul după altul şi unde-au început a face-o
Cela se uită la mine, scuipă şi pufuind gălăgie, a se da cu capul la fund, a alergă
răspunde: după mâncare;... străluceau penele pe ele
— Se vede c’ai venit să râzi de mine... ca fulgul de zăpadă şi cu ciocurile înroşite
— Da ce-i, bre omule, te-ai supărat?... ca o floare îmbobocită. — Cum stăm aşa
Te-am întrebat, nu c’am dat vina pe tine... lângă copac cu puşca gata, chiteam în gândul
Omul se uită la mine şi par’că se mai lumi­ meu: Să vie hoţul cu lotca să le’ngrămădească
nează. la mal, au aripi; să le’mpuşte, iar greu. Atunci
— Şi mie mi-au pierit două gâşte eri şi nu mai încape vorbă, că le dă păpuşoi muiat
două alaltăeri; le-am căutat, pădurea, balta, în spirt de le îmbată şi pe urmă le prinde
prin ghiolul Cătuşei, în
sat, degeaba.
Aici trebuie să fie
vr’un meşter... Auzi d-ta,
creşti paserea... şi când
colo ţi-o ia de-agata.
Las’ că l’oi prinde eu...
Şi deodată îl văd că se
întoarce spre mine: „Zici
că şi tu eşti cu pagubă...
Să nu ne lăsăm aşa, să
ne punem la pândă, că
13. Masă ţărănească (compoziţie originală după o veche masă aflată în comuna
altfeljn’are să mai rămâie „Vatra-Moldoviţii").