Page 25 - 1909-14-15
P. 25
Nrul 14-15, 1909. LUCEAFĂRUL 333
ca din oală. — Mai fac o ţi
gară, mă uit, zădarnic. Ceaţa
se ridicase şi apa avea cu
loarea albăstrie. Din cuhalm
veneâ svonul stigleţilor, iar pe
deasupra capului meu treceau
caragaţe, se puneau pe câte-un
copac, dădeau din coadă şi
cârâiau parc’ar fi râs de mine.
— Am aşteptat pân’ aproape
de prânz, şi mi-am pierdut
răbdarea, iar stomacul îmi le
şinase de foame. Gâştele se
săturaseră, se trăseseră lângă
mal, ciugulindu-şi penele. Vine
Bâzgă.
Ce zici? mormăie el su
părat.
— Dă, ştiu eu?... să fi prins
de veste duşmanul, să vie pe
sară?... 14. Masă afiatâ în Cuciur-mare (ţinutul Cernăuţii ui) vechimea cam
Ne-am aşezat lâng’ un copac, 100 de ani.
am legat ciobaca, cu gândul
s’o luăm spre crâşmă; când deodată văd pe domnule, să vie ca o fiară să mănânce gâş
cumătru-meu că lungeşte gâtul şi se uită tele, un somn!... da de unde să fi venit?
lung............Cumetre Glieorghe,... Cumetre!... — Ăsta-i curat aghiuţă; da, aghiuţă, zice
vezi colo ceva? altul, altfel nu se poate!... Mai ales baba
— Ce-i? mea cum a aflat de ’ntâniplarea asta, a
Uite’n dunga apei în dreptul sălciei... prins a-şi face cruce şi-a scuipă: „diavolul,
M’apropii şi când mă uit mai bine, ce Gheorghe“...
să-mi vadă ochii!... Ei, acuma să vezi zarvă, gălăgie, când au
Un peşte, domnule. — Aici moşul se în auzit gospodarii, căci toţi aveau frică să nu
toarse şi-mi arătă ciobaca Iui —, cât asta Ie mănânce gâştele--------Se roagă ei de noi să
eră de mare; venea spre noi ca un vapor, facem ce-om face să-l prindem. Ne strângem
cu gura şi coada afară. Eu cu Bâzgă am în sfat şi ne dăm fiecare părerea. „Să punem
rămas cu gura căscată. Ne-am uitat la el, cârlige, ziceau unii, cârlige cu broască sau
dihania a trecut prin faţa noastră şi când a cu săpun"; numai că somnul vine, îţi rupe
ajuns în dreptul gâştelor s’a repezit, domnule, frânghia şi se duce. Ce-mi vine în cap, zic:
a deschis o gură mare şi... hap două gâşte ştiţi una? Să luăm o gâscă, scoatem carnea
Ie-a înghiţit una după alta. Noi stăm zăpăciţi; şi oasele, iar pelea o umplem cu tărâţe
Bâzgă se ’ntoarce la mine: amestecate cu otravă, ace, cuie, şi-o punem
— Ptiu!... începe el a înjură. îţi place, pe apă printre gâşte; somnul când vine o
domnule... iaca cine-i tâlharul... un peşte, s’o înghită şi ’n trei zile o să plesnească
domnule... Va să zică ăsta-i duşmanul, — fierea ’n el.
d-lui care ne sărăceşte!... „Bravo!... strigară cu toţii." — Dupăce
Eu, numai clătinam din cap... Ne ducem bem noi un kilogram două de vin, ne des
în sat şi spunem oamenilor cele văzute. — părţim. Greu eră cine să dea gâscă; cela
Ei se uită la noi par’că nu le vine să creadă ... nu vrea, cela nu se îndură, atunci ne-am
„L’am văzut noi, cum vă văd.“ N’au pomenit înţeles din nou ca să puie fiecare cât face
moşi de moşii noştri, zice unul... Un peşte, gâscă şi aşa am ajuns la împăcare. — Luăm
3
