Page 27 - 1909-14-15
P. 27
Nrul 14—15, 1909. LUCEAFĂRUL
sese o ceaţă; ştiu că somnul s’a ridicat de
vre-o două ori, a lovit cu coada, iar când a
căzut din nou par’că s’a făcut un gol în Şiret.
Sângele lui schimbase culoarea apei şi numai
deodată s’a ’ntors cu burta ’n sus. Am tras
o fugă la bordei de-am luat o funie şi m’am
întors în ciobacă. Cum se sbăfeâ încă, îi
mai trage Şurubaru una ’n cap. Când am
văzut noi că-i mort de-a binele, am luat
funia şi ne-am pus să-l legăm. Dăm noj să
vârîm frânghia prin urechi, nu-i chip;... ce
dracu... când colo ce să-ţi vadă ochii!...
urechile Iui, negre de lipitori, par’că şi-ar fi 17. Laiţă cu spetează.
făcut cuib în ele... se mişcau, se târau, sute
să fi fost, domnule. Eu stau, mă uit şi nu ca de argint. Moşul îl apucă, se uită la el
ştiu ce să cred. ce să fie comedia asta. şi făcu din cap: satură-te; râmă ţi-a trebuit,
Nu ştii? răspunde celălalt. A venit la hoţule... Eu potrivii din nou râma şi aruncai
mal să se scarpine că nu mai puteâ răsuflă. cu sfoara în apă. Mă ’ntorseiu spre dânsul
Moşul tăcu, clătină din cap, trase din luleaua şi-l întrebaiu: „Pe urmă ce aţi făcut cu
care arsese pân’la trestie şi zise: „Vezi d-ta, peştele ?“
o dihanie de nimic, un fleac, să răpuie vieaţa — L-am scos afară şi l-am dus cu căruţa
unui aşa de puternic... săracul!... vezi, nu la Galaţi; acolo l-am vândut cu kilogramul
i-a fost să moară de puşcă, nici de cârlige la fabrica de săpun. Trei zile am băut şi tot
ci din pricina unor aşa râme de lipitori... ne-a rămas parale să-mi mai cumpăr câte
Multe minunăţii mai sunt şi ’n lumea asta...“ ceva. Apoi după asta ce să vezi, toată iarna
Nu isprăvise bine vorba, când sfoara se m’au cinstit oamenii de bucurie că i-am
mişcă, se întinse, iar pluta se cufundă pe scăpat de duşman şi or să poată iar da dru
jumătate în apă; am tras-o afară şi-am scos mul în voie cârdurilor de boboci pe Şiret.
un ghiborţ ce se prinsese în undiţă, cu solzi Moşul isprăvi povestea şi se uită la mine
râzând şi tuşind încetişor. înţelesei ce vrea
şi scoţând din buzunar câţiva gologani îi
întinsei.
— Ţine, moşule, ţi s’o fi uscat gura.
Adevărat grăieşti. Apa asta-i bună pen
tru peşti, broaşte, dar nu pentru oameni.
^ <?> Luă banii, scuipă în palmă şi mulţămin-
55-1 mm 111
du-mi se îndreptă spre cărarea care duceâ
I ............ la crâşmă.
râ 11 un i i 11 i.jă
Soarele asfinţeâ şi-o lumină viorie se în-
nălţâ deasupra codrului. Un freamăt lin, ră
coros, veneâ dinspre cuhalm. Pe deasupra
bălţei apa avea culoarea argintie... iar va
lurile, mici de tot la mijloc, pe nesimţite
clipeau, abia văzute, în lumina de aur a soa
relui care murea.
într’un târziu, mi-ain luat uneltele şi-am
16. Blidar (compoziţie originală; motivele după
lucruri vechi aflate în popor). pornit încet pe şoseaua Galaţilor...
N. Dunăreanu.
3»
