Page 28 - 1909-14-15

iiîtfy • ■

336 LUCEAFĂRUL Nrul 14-15, 1909.

Din streini.
Mamei.
Mamă dragă, mamă dragă, Gândurile, ce-o ’nfioară?
Suflet trudnic şi pustiu, Dorurile ei pribege?
îmi trimiţi azi iar scrisoare, — Ci zadarnic ţi le-aş scrie,
Şi mă cerţi, de ce nu-ţi scriu?! Căci tu nu le-ai înţelege.
Ce ţi-aş scrie? Ce ţi-aş spune, Lasă, mamă, las’ să plângă
Maica mea nenorocită? Sufletu-mi înstreinat...
Patimile, ce frământă Să se piardă ’n lumea largă
Astă inimă trudită? Şi să plângă i-a fost dat. —
Vasile Stoica.

1
Voi şi noi. )
Voi, da, aveţi argint şi aur Dar nu ştiţi voi ce spune ţărna,
Şi pânea cea mai albă ’n mâni, Când o privim muncind din greu;
Voi doar sunteţi stăpânitorii, Când noi ni-om ridică privirea,
Şi cine noi? Noi muncitorii; Se va clăti atunci şi firea
Şi păsul nostru? Cine ’ntreabă Şi-atunci cu noi întreg pământul
De vom peri noi azi sau mâni! Va fi cu noi şi Dumnezeu.
Voi mai aveţi priviri trufaşe Şi mai aveţi voi şi cuvinte
Ca să păziţi ce ne-aţi luat... Mai multe ’n lume decât noi,
Privirea noastră umilită Ca să ne daţi porunci sumeţe
Numai de brazdă e primită, Să ascultăm de-a voastre feţe.
Şi nici n’o ridicăm vr’odată A noastră gură ni e mută
Să vad’-al vostru straiu bogat. Mereu şi ’n arşiţă şi ’n ploi.
Dar când vom spune noi o vorbă,
Va fi cel mai cumplit cuvânt,
Căci veacuri de mocnită ură
Vor geme ’n descleştata gură;
Şi-atunci, stăpânitori, vai vouă
Că robi avut-aţi pe pământ!
G. Rotică.

Unui Englez.
Un Scoţian, englez flegmatic, călătorind prin multe ţări,
Să ne cunoască suferinţa, venise şi în ţara noastră.
11 întrebai: „Din ce văzurăţi v’a scos vr’un lucru din răbdări?
Şi-a zis: „O da, un singur lucru". — Şi ce? —
„Răbdarea D-Voastră“.
x. y.

') Din volum de sub tipar.