Page 3 - 1909-14-15
P. 3
Un vis neîmplinit.
Au trecut douăzeci şi cinci de ani de când cu fripturile eră mai uşor. Duşul mai se luă,
d-1 Ghiţă Târzioru, pe atunci subşef de biurou mai lipseâ câteodată, când d-1 Ghiţă întârziâ
la minister, a fost pentru întâia oară la Si dela canţilerie, — gândul însă de toate zilele
naia. Nu se simţiâ el zdravăn de câtăva şi visul de toate nopţile eră la odihna dela
vreme, măcar că fleicile zilnice îi cădeau ţară, la aerul dela munte, la număru 3 şi cel
bine la pofta de mâncare ce avea, ca şi la mai de căpetenie din ordonanţa contra ne-
pofta de băutură clondirul de porfiriu; dar vrasteniei.
dimineaţa se sculă obosit şi în gură cu o Ei, uşor de zis. Concediul ca concediul,
amărală pe care abia o combăteâ cu câte dar vorba eră cu ce? Leafa se duceâ, pe
cinci-şease ţigări până la prânz; îl apucă fripturi, pe prăjituri şi pe toate alelante; eco
apoi aşâ o ameţeală, care iar nu-i treceâ nomia dela tutun şi dela porfiriu nu ştiu
până ce n’o dregeâ cu câte trei-patru ţuici. cum ciorile se fâceâ că nu se vedeâ mai de
Astea într’o zi ca într’alta. Şi aşâ, doctorul loc. Aşâ ca tot să se înfrupte măcar cu ceva
i-a găsit numai decât boala, că tocmai ieşise aer de munte, ce-şi zice d-1 Ghiţă într’una
la modă: nevrastenie. Când a aflat d-1 Ghiţă din zile? — Hai ş’om merge şi noi cu trenul
Târzioru de ce boală sufereâ, numai decât de plăcere la Sinaia.
par’că s’a mai liniştit. Nu-i vorbă, habar Aşâ a fost povestea. D-1 Ghiţă o spune şi
n’aveâ el de ce-o fi aia, nevrastenie, dar ştii, astăzi tuturora, — şi oftează. A pregătit ma
oricum, până nu ştii ce ai, te apucă aşâ o dam Târzioru nişte plăcinte şi o friptură rece
frică să nu fie cine ştie ce; dar dacă ştii, e dintr’un muşchiu întreg, au umplut cât loc
altceva: poţi să te păzeşti, ai care va să zică a mai rămas în săculeţ cu franzele, şi des
un tratament pe care să-l urmezi şi să nu de dimineaţă hai la gară. De îmbulzeală nu
laşi boala în voia ei, să te ducă până cine mai e vorbă; — domnu şi doamna Târzioru
ştie unde. Băutura şi tutunul a trebuit să le erau prea veseli că încăpuseră lângă o fe
lase, dar tot nu se îndură măcar aşâ de câte reastră pe coridorul vagonului, cu săculeţul
o ţuiculiţă, ca să se mai întâlnească cu prie jos la picioare, şi nu se clinteau de acolo,
tenii şi să le poată spune că uite, el sufere ci se ţineau cu mâna de fierul dela fereastră
de nevrastenie, că n’are voie să mănânce şi se lipeau de peretele vagonului, când alţi
decât fripturi şi prăjituri, că trebuie să ia în pasageii treceau făcându-şi loc cu câte un
fiecare dimineaţă câte un duş rece, iar mai „pardon", care mai politicos, care mai răstit.
târziu, când o aveâ concediu, trebuie să se — Ei, aşâ e pe tren, — ziceâ d-1 Ghiţă, ca şi
ducă la ţară, să se odihnească. când toată vieaţa lui ar fi călătorit şi ar fi
Acasă, madam Târzioru încercă toate re fost hârsit el în treburi d’astea. Iar mai în
ţetele de prăjituri de prin cărţile de bucate; colo prinse vorbă cu un alt călător ghemuit
