Page 32 - 1909-14-15

340 LUCEAFĂRUL' Nrul 14—15, 1909.
ginal pe Voltaire). Eu am aflat pe unchiul prins, liniştită cum eră; palidă şi foarte
legor tocmai, cum mi i-a descris David. Eră slăbită, nu vărsă nici o lacrimă, şi vorbea
un bărbat mare, greu, cu faţă lată, ciupită şi se purtă foarte simplu; şi cu toate acestea,
de vărsat, serios şi închis. Purtă totdeauna ciudat, eu găseam într’ânsa o mândrie oare­
un smoc de pene în pălărie, manşete, cravată care: mândria, fără voie, a durerii, care îşi uită
şi o jiletcă de culoarea tutunului, la şold un de sine. Unchiul legor îndată acolo, în tinda
pumnal de oţel. David s’a bucurat nespus bisericii, i-a făcut cunoştinţa; după felul cum
— faţa i s’a făcut mai deschisă, prietenoasă, o trată, se vedeâ, că David i-a vorbit
şi ochii încă erau alţii — veseli, sprinteni, despre dânsa. îi conveneâ fata şi lui, nu
mai puţin decât lui David: asta o puteam
ceti din ochii lui David, când îi priveâ pe
amândoi. Mi-aduc aminte, cum luceau, când
tatăl său a zis în faţa lui, vorbind despre
dânsa: „cuminte copilă, are să fie o femeie
casnică". In casa lui Latkin mi s’a spus, că
bătrânul s’a stâns uşor, ca lumânarea când
e pe sfârşite; şi în timpul cât a zăcut, nu
şi-a pierdut firea şi conştiinţa, mereu netezeâ
părul copilelor, şi puţin a vorbit într’aiurea,
dar nu mâhnit, ci zâmbind. La îngropăciune,
în biserică şi în cimiter, a venit şi tatăl meu
şi s’a rugat cu multă râvnă; chiar şi Trank-
villitatin a cântat în cor. In faţa groapei
Raisa deodată începu a suspină şi căzu cu
obrazul la pământ: — dar curând s’a ridicat.
Surioara, surdo-mută, se uită la toţi cu ochii
mari, luminoşi şi cam sălbatici: din vreme
în vreme căută după Raisa, dar nu se vedeâ
să-i fie frică. A doua zi după înmormântare
unchiul legor care, învederat, sosise din Si­
beria nu cu inânile goale (banii de înmor­
mântare el îi dase, şi resplătise cu multă
dărnicie pe celce scăpase vieaţa lui David),
dar care nu povesteâ nimic despre vieaţa lui
de până atunci şi nu descopereâ nici unul
din planurile sale pentru viitor, — unchiul
20. Dormitor complet (cu motive decorative după ouă
încondeiate). legor fără veste declară tatălui meu, că n’are
de gând să rămână în Rezan, ci va călători
lucitori; dar el se silea în fel şi chip să-şi la Moscva cu fiul său împreună. Tata, pentru
cumpănească bucuria, să n’o arete prin vorbe: ochii lumii, şi-a arătat părerea de rău, ba a
se temea să nu pară mic de suflet. In noaptea încercat — adevărat, că foarte slab — să
cea dintâi după sosirea unchiului legor, ei schimbe hotărârea unchiului; însă în adâncul
amândoi — tată şi fiu — s’au închis în odaia sufletului său, aşa presupun, se bucură mult
pregătită pentru dânsul, şi au şoptit mult că legor are să plece.
împreună ; a doua zi am observat, că unchiul Prezenţa unui frate, — cu care sămănâ
se uită la fiul său cu deosebită bucurie şi prea puţin, care nu-1 învrednicise măcar de-o
încredere : părea foarte mulţumit. David îl mustrare, care nu numai că nu-1 luă în seamă,
conduse la slujba bisericească ţinută pentru ci simplu îl dispreţuia, asta îl apăsă...
Latkin; m’am dus şi eu acolo: tata nu m’a Dar, că se desparte de David, fireşte, nu-i
oprit, el însă a rămas acasă, Raisa m’a sur­ pricinuiâ deosebită supărare. Pe mine se