Page 35 - 1909-14-15

342 LUCEAFĂRUL Nrul 14-15. 1909.

Dări de seamă.
C. Ş. Făgeţel, Verde şi iar verde, culegeri popu­ cata asupra cântăreţilor şi cântăreţelor de a doua şi
lare, Craiova, 1909. de a treia mână, zicând in graiul lor despre astfel de
S Teodorescu-Kirileanu, Poveşti Poporale cu persoane:
cuprins moral, Folticeni, 1909. „ăsta nu le prea potriveşte"; sau „acela ţine tot o
Culegerea „Verde şi iar verde" de C. Ş. Făgeţel coardă";
este un volumaş de 63 pagini iniei, apărut în „Biblio­ altul: „ci că se cântă ca orbeţii", iar cutare femeie
teca Folcloristică" din Craiova. Intr’o notă, mărunt „cântă ca o jupâncasă", adecă nici ca domnii şi nici
tipărită, sub pagina 10, aflăm că toate cântecele din ca ţăranii.
broşura de faţă „sunt adunate dela doi flăcăi: Critica aceasta ţărănească, inspirată de bunul simţ,
A. Brânzaru şi Ion iţă Ilinca din Devesel- — câteodată şi de alte pricine — este adresată atât
Romanaţi". Care va să zică, fiind cântece adunate glasului, cât şi vorbelor cântăreţului trivial sau plic­
în judeţul Romanaţi, am avea o culegere din o parte ticos.
a Olteniei. *
Volumaşul cuprinde balade, frânturi din cântece
Cartea d-lui S.T. Kirileanu cuprinde, distribuite
mai mult sau mai puţin cunoscute, doine câtăneşti, în şapte capitole, cu totul treizecişipatru de istorioare,
rătăcite in Oltenia şi publicate deja de repeţite-ori cărora ti se dâ numirea de „Poveşti poporale cu cu­
în colecţii şi în gazete de-ale noastre, din Ardeal, un prins moral' 1 , iar în alte locuri ale cărţii numele de
colind neîntreg, hore sub titlul de „chindia", chiuituri, „Poveşti morale".
apoi iarăşi balade, şi iarăşi doine, cu rămăşiţe de Bucăţile sunt a'ese din felurite colccţiuni; dacă nu
cântece haiduceşti sau bătrâneşti, — toate d’avalma... ne înşelăm poate şi din reviste şi ziare, iar vre-o câ­
şi toate ad libitum —, un lucru care şi l-ar permite teva sunt culese cum se spune în „Cuprins" —
poate cutare compozitor genial, şi foarte ocupat tot de celce a publicat lucrarea aceasta.
odată... Aproape fiecare din istorioarele, alese şi culese
Tălmăcindu-se însă expresiunile şi cuvintele pro­
vinciale din câteva versuri, în deosebi la balade, s’ar de d-1 S. T. Kirileanu, se întind pe o singură pagină
ori două, iar Ia sfârşitul fiecăreia se anină câte o
putea lămuri şi studia unele variante din alte colec- morală demonstrativă. Chiar şi numai împrejurarea
ţiuni, — şi astfel culegerea „Verde şi iar verde" ar că sunt atât de scurte, arată învederat, că astfel de
puteâ avea oarecare valoare; mai ales dacă s’ar trece istorioare nu se pot nunii „poveşti“ pe dreptate.
cu vederea vorbele şi versurile unele de prost gust, A le zice „poveşti", şi încă poveşti morale din po­
altele prea mahalagiceşti; — ca de pildă:
por, - este nonsens. Povestea sau bazinul alcătuieşte
„Tiuul... fire-al dracului de porc! o parte din poezia poporului, iar nu din pedago­
„Eu credeam, că sufli ’n foc!" gia lui, care nic: nu există, şi la care nici un ţăran
(Pag. 63). n’are pretent'unea că s’ar pricepe câtuş de puţin,
Sau: până e ţăran şi nu cărturar.
„Oropsită de bărbat, In lucrarea d-lui Kirileanu, cu toate acestea, cetim
„Şi îndrăgostită de amant"... chiar in fruntea capitolelor: poveşti despre Dumnezeu,
(Pag. 58). poveşti despre taine, poveşti despre cinstirea părin­
In alt loc: ţilor şi bătrânilor, poveşti despre muncă, poveşti
despre minte, — tot poveşti şi iarăşi poveşti... des­
„Şi iar verde flori mărunte, pre lucrurile cele mai serioase şi mai grele. Cu totul
„Mă culcai să dorm la punte,
„Nu durmii de gânduri multe: nepoporal.
„C’am amante mii şi sute (!) — Veritabilul nostru povestaş, din orice provincie ar
„Toate trebuie îngrijite, fi el, mai nainte d’a ne purtă prin lumea de vrajă
„Bariin, neicuţă, iubite, şi închipuire, işi introduce povestea cu:afost odată,
„Să rămâie mulţumite". ca nici odată, pe când se potcovea purecele,
aşa şi aşa; — sau a fost odată ca nici odată, pe
Mii şi sute?... Mulţumite?... când eră lupul căţel ş. a. m. d.; şi la sfârşit o
Acestea nu sunt cântece verzi, ci mai de grabă o isprăveşte tot cam aşa cu refrenul: mă urcai pe-o
proză comună, care, în banalitatea ei desăvârşită, nu şea, şi v’o spusei aşa! Ori: vă spusei d-voastră o
văd ce rost ar puteâ avea în poezia verde şi iar minciună... Poporul, prin urmare, ne dă de repe-
verde a satelor. E prea adevărat că folcloristul adună ţiteori să înţelegem: caracterul glumeţ, şi mincinos,
şi ce e frumos, şi ce e urît; însă versuri atât de să­ şi de petrecanie al poveştilor. Dacă povestea e des­
răcăcioase, cum sunt cele de sus, ar trebui să fie cel poiată de acest caracter, mereu mincinos şi glumeţ,
puţin de prisos chiar şi pentru un folclorist nealegător. ea încetează de a mai fi poveste poporală.
Afară de aceasta, să nu pierdem din vedere, că ţăranii Bucăţile adunate de d-1 S. T. Kirileanu nu sunt
înşişi, femei şi bărbaţi, îşi rostesc adesea şi ei jude­ altceva, decât mici prelucrări din literatura poporală,