Page 20 - 1909-16-17

968 LUCEAFĂRUL Nrul 16—17, 1909.
intră, iarMoş-Apune îl ospătă,
îi aşternu să se odihnească
şi-l sfătui aşa: „Cum s’o crăpă
de ziuă, s’o iei la drum pe
poteca din dreptul casei mele,
tot înainte, şi o s’ajungi la o
apă mare. De-i fi vrednic s’o
treci cumva, scapi tu şi de
celelalte necazuri ce te mai
aşteaptă. Dincolo de apă e
tărâmul celălalt şi acolo e
palatul zmeului şi al zgripţo-
roaicii de maică-sa“.
A doua zi Rumânul plecă
cu noaptea în cap. Tot drumu
să gândi cum să treacă el
apa, dar, când o văzu, încre­
La Predeal: Principesa Sofia de Hohenberg, soţia moştenitorului de meni locului, că aşa mare tot
tron al Austriei, cu Principele Ferdinand al României. nu credea c’o fi. Se aşeză des-
nădăjduit pe mal şi, cât eră
până ce, într’o dimineaţă, dete de o căsuţă el ce voinic, începu a plânge ca un copil. Şi
albă, mică, toată îmbrăcată, în ederă verde. cum plângea aşa, iată că-şi aduce aminte de
Bătu la uşe. îi deschise un moşneag cu barbă ce-i spusese vulturul. Scoase ghiara din colţul
albă până ’n brâu şi-l întrebă: nâfrămii, se sgărie de trei ori în palma stângă
„Cine 6şti tu? şi, ca prin minune, se trezi cu vulturul lângă el.
— Rânduitei. „Cei porunca, voinice?
— Atunci intră că eşti om bun. Eu suntMoş- Uite, vreau să trec apa asta şi nu ştiu
Răsare. Dar pe tine ce vânt te aduce p'aici?cum.
— Uite şi uite ce caut, moşicule..." Numai atât? Apoi ia dă-mi-te de trei
Şi spuse moşului toată tărăşenia, iar moşul ori peste cap."
îl ospătă cu mâncare şi beutură şi-l îndreptă Rândunel ascultă, se dete de trei ori peste
la frate-său Moş-Amiazi că acela va şti mai cap şi se prefăcu într’un puiu de vultur golaş
bine să-l sfătuiască. şi se vârî sub aripa vulturului care se ridică
Mai merse el ce mai merse şi, pe la amiazi, el în slava cerului. Câtă vreme a cu-
cu
ajunse la altă căsuţă îmbrăcată toată în ro- treerat aşa nu ştia Rândunel că eră ameţit
chiţa-păsăricii. Bătu la uşe şi îi deschise alt de cap, dar într’o zi s’a oprit vulturul şi a
moşneag cu barba albă până la genunchi. întins aripile. De sub una a eşit puiul go­
„Cine eşti? laş, s'a dat de trei ori peste cap şi s’a făcut
— „Rândunel. iar Rumân, iar de sub cealaltă a căzut un
„Intră că eşti om bun şi spune mo­ măr frumos, rumen şi sclipicios. „Ia-I, grăi
şului ce cauţi?" vulturul, şi când vei ajunge la porţile de
aramă ale zmeului să-i arunci peste poartă
Rândunel intră şi spuse tot, iar Moş-Amiazi
îl ospătă şi-l îndrumă spre frate-său Moş- că fata de împărat o să-l cunoască." Apoi
Apune, care eră mai aproape de celălalt se 'nalţă în văzduh şi pieri... Rândunel în­
tărâm şi puteâ mai bine să-l sfătuiască. făşură mărul în năframă, îşi făcu cruce şi
porni iar la drum. Nu mai merse mult şi
Şi iar merse şi merse voinicul şi pe’nserate
ajunse la o căsuţă albă îmbrăcată toată în ajunse la porţile zmeului; nişte porţi de
aramă, mari, mari de eră numai lacătul de
viţă sălbatică. Cioc, cioc la uşe. Un moşneag,
cu barba până ’n opinci, deschise uşa şi trei ori cât casa lor din sat. De sărit peste
grăi: „Dacă eşti om bun intră". Rândunel ele nici vorbă nu eră. Aruncă mărul şi