Page 24 - 1909-16-17

A
Nrul IC—17, 1909. LUCEAFĂRUL 373
penele de pe guşă cu roşu, dar aşteaptă o încercat să facă vr’un lucru de ispravă, pentru
leacă şi îndată o să le ai precum doreşti." a dobândi nepreţuitele pene roşii.
Dar Bunul Dumnezeu stete liniştit şi doar „Toţi am făcut atât cât ne-a stat în putinţă,
grăi: „Ţi-am pus numele „Guşă-roşie“ şi aşa răspunse paserea, dar nici unul dintre noi
trebue să te cheme! Bagă însă de seamă n’a reuşit! Iacă, chiar cel dintâi prihor, în­
că poţi să-ţi capeţi singură penele cele roşii" tâlnind odată o altă păsărică ce sămănâ
adăogă Dumnezeu şi ridicând mâna lăsă pe atât de mult cu el, prinse o dragoste nebună
păsărică să sboare din nou în lume. de dânsa şi începu s’o iubească cu atâta
Paserea, cuprinsă de adâncă grijă, sbură putere, încât îşi simţi pieptul ca arzând pe
în fundul paradisului. Ce-ar putea face o jar. Ah, se gândi el, acum înţeleg eu care
păsărică precum e ea, ca să-şi capete pene a fost gândul Domnului: trebue să iubesc
roşii ? cu atâta căldură, încât penele de pe piep-
Singurul lucru la care i se opriră gândurile tu-mi să se înroşească de para dragostei
fu ca să-şi facă cuibul într’o tufă de măceş. pe care o port în suflet. Dar n’a reuşit,
Şi acolo, între ramurile ghiinpoase, tot aşteptă
precum n’au reuşit nici urmaşii lui şi precum
ca să i se lipească vr'o foaie de răsură pe n’o să reuşiţi nici voi!" Puişorii ciripiră,
guşă şi să rămână acolo ca o pată de văp- sfătuindu-se cam ce-ar puteâ face, căci pare
seală. că începuseră a se simţi nemângăiaţi fără
*
de penele cele roşii ce ar fi trebuit să le
Ani fără de număr trecuseră din ziua aceea crească pe guşă.
care fu cea mai veselă din câte le văzuse „Ne-am fost pus noi nădejdea şi în cântec!
pământul. Oamenii şi dobitoacele părăsiseră zise iarăşi paserea şi glasul îi tremură în tonuri
paradisul şi se împrăştiaseră pe pământ. Şi prelungi, torogănite. —Chiar cel dintâi prihor
atât de multe învăţaseră oamenii, că ştiau cântă cu atâta foc, încât simţea că i se
să muncească pământul şi să străbată peste aprinde pieptul şi nădejdi nouă îi crescură
ape; îşi făcuseră haine şi născociseră câte şi în suflet... „Ah," se gândi el, „port în suflet
mai câte frumseţuri. încă demult învăţaseră focul cântecului şi el trebue să-mi înroşească
să zidească temple mari şi cetăţi puternice, penele de pe guşă"... Dar n’a reuşit, precum
precum Teba, Roma, Ierusalimul. n’au reuşit nici urmaşii lui şi precum nici
Ci sosi o zi nouă, despre care istoria pă­ voi n’o să reuşiţi!"
mântului va să pomenească în veci. Şi atunci iar ieşi un ciripit dureros din
In dimineaţa zilei aceleia stătea păsărică piepturile pe jumătate goale ale puişorilor.
„Guşă-roşie" pe un maidan în faţa porţilor „De asemenea ne-am pus nădejdea în
Ierusalimului şi cântă puişorilor, cari şedeau curajul şi vitejia noastră! zise paserea.
ghemuiţi în cuibul lor dintr’o tufiţă de măceş „Cel dintâi prihor a luptat cu înverşunare
Şi povesteâ păsărică puilor săi despre mi­în contra altor paseri şi pieptul lui ardeâ de
nunata zi când a aşezat Domnul toate cele para dorinţei pentru lupte....Ah" se gândi
ce sunt, de Ie-a pus la toate nume, precum el, „penele de pe pieptu-mi au să se înro­
fiecare prihor a spus aceeaşi poveste pe şească de focul dorinţei pentru lupte care
care le-o lăsase cel dintâi care auzise cu­ pâlpăe în inima mea!"... Dar n’a reuşit,
vântul lui Dumnezeu şi fusese atins de precum n’au reuşit nici urmaşii lui şi precum
mânile lui. n’o să reuşiţi nici voi!"
„Şi vedeţi voi — zise ea cu durere — atâta Puişorii ciripiră cu curaj şi ziseră că totuşi
mulţime de ani s’au scurs, atâtea roze au vor încercă să câştige mult doritul privilegiu;
îmbobocit, atâţia pui de pasere au ieşit din paserea le răspunse însă cu durere că aşa
ouă dela ziua creaţiunei, dar prihorul e ceva e peste putinţă.
tot păsărică sură. Până acum el încă n’a Ce-ar mai puteâ ei nădăjdui, când atâţia
reuşit să-şi capete pene roşii pe guşe." strămoşi iluştri n’au reuşit să-şi ajungă
Puişorii îşi întinseră gâturile şi, căscându-şi scopul? Ce-ar puteâ ei să facă mai mult
ciocul, întrebară dacă străbunii lor n’au decât să cânte, să iubească, să lupte?...
3