Page 30 - 1909-16-17

Nrul 16-17, 1909. LUCEAflKUl. 379
iar seara vom veni acasă amândoi, mulţumiţi Marcu (pleacă ameninţând, cu hainele şi părul in
că am făcut bine pentru cei mulţi. disordine, o retragere de laş).
Marcu. Ei, şi-apoi? Petru (rămâne înfrânt la masă...)
Petru. Ai să te ridici iar în rândul lumii... (După o pauză).
şi avem să uităm tot... tot... şi are să fie Scena 4.
bine...
Miron, Ana, Petru şi Titu.
Marcu. Slugă la tine! Miron idând din cap). Ai văzut?
Petru. Iar vorbeşti... Cum slugă? Cum Petru (tace).
poţi să vorbeşti aşa? Prieteni să fim şi to­ Miron. Aşa trăim noi aici... aşa am ajuns
varăşi cinstiţi vom porni pe calea cea nouă. să trăim... Ai văzut?
Marcu. Du-te singur! Petru. E de nerecunoscut.
Petru (se ridică din ce în ce mai vehement). Si Miron. Ce-a zis?
mai bine slugă la mine, tată, decât cerşetor Petru. Pha... ce să zică?... mai ştie el
pe uliţi, mai bine slugă la mine decât pierdut ce zice?
prin cafenele, bătaie de joc a tuturora. (Ană'şi Miron. Nu ţi-am spus eu?
Miron s’apropie.) Mai bine slugă Ia mine decât Petru. Se uită la mine ca la un duşman.
să chinueşti şi să arunci noroiu peste o casă Ana. Ai fost cam aspru şi tu, Petre!
curată din moşi în strămoşi. Petru. Aspru! Poftim!... L-oi lăsă să mă
Marcu (se ridică). Ăştia te-au trimis să mă calce în picioare! Aspru!
dăscăleşti! Ce, vreţi să ajung slugă la voi? Ana. Nu te supără; am zis şi eu aşa...
Petru (vehement). Nu slugă, dar om cinstit Petru. Aspri trebuia să fiţi cu el dela
te vrem !... Ai auzit? început! N’aţi fost şi v’a pus piciorul pe
Marcu. Ce vă pasă vouă? gât. Vă place?
Miron. Marcule, eşti un nesocotit! Ana. Ce puteam noi să facem?
Marcu. Fac ce vreau; eu sunt stăpânul! Petru (ridicându-se). Lasă-mă, mamă, lasă-mă
Petru. Nu mai eşti! Ai fost destul până cu bunătatea d-tale !... O fi sfântă bunătatea,
acum călăul casei noastre. dar cu cine-i vrednic de ea!... Câinelui în­
Ana. Petre! dârjit însă trebue să-i arunci lanţul de gât
Petru. Ascultă; ori te faci om cum se cade... dela început... altfel_
Marcu. Da, slugă la tine... Ana. Bine, dragul mamii, dar noi...
Petru. Ori pleci de aici pentru totdeauna. Miron. Taci... taci tu !... Şi lăsaţi-1 la pă­
Miron. Petre, nu te tulbură! catele.... şi tu, Petre, nu te tulbură;... au
Petru. Aici n’ai să mai faci un pas fără să treacă toate. Bine că te-am văzut aici,
să-ţi ies în cale!! numai să nu-ţi schimbi gândul şi într’o bună
zi să pleci pe aici încolo.
Marcu. Ei, şi? Petru. Nu cred.
Petru. Am să te opresc! Bani vrei? Nu Miron. Poeţii sunt ca vântul de primăvară.
vezi ce-ai făcut din casa noastră? Petru. Nu toţi.
Ana. Petre! Miron. Aşa....... aşa....; să stai aici cu
Petru (arătând la mamă-sa). Uite... uite ce ai noi, să avem şi noi o mângâiere, mamă-ta
făcut d-ta din femeia asta bună, din mama mai cu seamă. Şi apoi pentru tine e şi mai
mea! Uite... D-ta, care nu eşti vrednic nici bine aici.....
să-i săruţi urmele picioarelor.... Uite-o.... Scena 5.
pare că e o umbră. Vrei s’o omori? Vrei să (Magdalena intră prin dreapta, îmbrăcată simplu, dar
ne omori pe toţi aici?... Ticăloşiile!... curat. Are mai multe gazete, una deschisă, din care
Marcu (se repede la el). Ţi-arăt eu! ceteşte animat. Cei dinainte.)
Miron (vine în mijloc şi-l prinde de piept, puternic). Magdalena. Ascultaţi, ascultaţi..(citeşte):
Ce vrei? Mai îndrăsneşti să ridici mâna? Aflăm că Petru Ghimpea, cântăreţul neamului
Ana. Tată.... tată.... nostru, a renunţat la tot ce i-ar fi putut da
Miron (aruncându-1 spre eşire). Nemernicule ! inteligenţa, cultura şi numele lui cunoscut