Page 37 - 1909-16-17
P. 37

380                        LUCEAFĂRUL               Nrul 16-17, 1909.

                                    Dări de seamă.

             Alex.  Vasiliu,  Cântece,  urâturi  şi  bocete  de-ale   Cartea  cuprinde  aproape  300  de  cântece,  dintre
            poporului,  adunate  la  Tătăruşi,  jud.  Suceava,  însoţite   cari  cam  o  sută  sunt  epice:  bătrâneşti  şi  voiniceşti,
            de 43 arii, notate de d-na Solia Teodoreanu, ed. Acad.   celelalte  sunt  de  dragoste,  jale,  cătănie,  luătoare  în
            Rom., Buc. 1909. XIX + 207 + XXXIV pp. Preţul 5 lei.  râs, la nunţi, urâturi, bocete.
             Cântecele  d-lui  Al.  Vasiliu,  învăţător  la  Tătăruşii   Voluminoasa  culegere  este  cam  greu  de  cetit,  —
            din  Moldova,  au  apărut  ca  a  patra  publicaţie  a  colec­  o  recunoaşte  şi  raportul  cătră  secţiunea  literară  a
            ţiei academice „Din vieaţa poporului român".  Academiei,  —  mai  ales  pentrucă  e  scrisă  în  chipul
             Trăit  între  săteni,  el  însuşi  fiu  din  ţărani,  dl  Vasiliu   de  rostire  al  Tătăruşenilor.  Cu  o  mai puţină  economie
            şi-a  închegat  culegerea  cu  o  răbdare  exemplară,  a   de  hârtie,  Academia  puteâ  uşor  să  tipărească  alături,
            ştiut  dobândi  încrederea  cântăreţilor  şi  a  avut  prilej   în  două  coloane,  un  text  în  graiul  satului,  al  doilea
            să  pândească  momentele  lor  de  „toane  bune",  ca  să  text  în  limba  de  toate  zilele  a  cetitorilor:  fără  textul
                                                           acesta  volumul  nu  va  aveâ
                                                           nici a zecea parte din cetitorii,
                                                           pe care îi merită.
                                                             Din  lămuririle  ce  le  dă  cu­
                                                           legătorul  asupra  graiului  din
                                                           Tătăruşi,  din  spusele  bătrâni­
                                                           lor, din unele nume de familie,
                                                           ca Gabur, Banfia ş. a., se vede
                                                           că  cei  mai  mulţi  locuitori  ai
                                                           satului  sunt  veniţi  acolo  din
                                                           Ardeal. Aceasta se cunoaşte şi
                                                           din versuri, ca bunăoară:
                                                           Foaie verde ş’un stejar,
                                                           Rămâi sănătos Ardeal,
                                                           Că eu plec pe ici la deal.
                                                                      (Pag. 165.)
                                                           Că  ne-a  prinde  la  vre-o  vamă,
                                                           La vama Braşovului.
                                                                      (Pag. 104)
                                                           Frunzuleana  trei  zmâncele')
                                                           Măi bădiţă Braşovene,
                                                            Leagă calu la zăbrele. 2 )
                           Elena Popea, Fata cu flori.
                                                                      (Pag. 103).
            prindă  şi  să  fixeze  din  gura  lor  o  formă  cât  mai  de­  Ş’apoi Crijanco, Crijanco,
            săvârşită  a  cântecelor.  In  deosebi,  un  moşneag  de   Dalbă Moroşanco,
            fire  veselă,  Buchilă  zis  şi  Toader  Cercel,  a  fost  omul,   (Pag. 106).
            care  ştiâ  cântă  din  fluer  şi  din  gură,  luându-se  la  în­  e fata de pe Criş şi de pe Murăş.
            trecere  din  cântat  cu  d-1  învăţător  Vasiliu,  —  iar  d-1   Nu ştiu, coase ori descoase...
            Vasiliu,  la  rândul  său,  iarăş  se  pare  a  fi  un  bun  cân­  Ori lacrimi...
            tăreţ popular.                                            (Pag. 100).
             Moş  Buchilă,  când  auzeâ  pe  d-1  învăţător  cântând
            întâi  din  fluer,  apoi  din  gură,  nu  putea  să  nu  se  arate   îşi are vorbele şi melodia de pe la Sibiiu.
            tocmai  acolo,  unde  se  simţea  şi  el  tare  şi  vârtos,  şi   Căpitane Solomoane,
            era  d’ajuns  un  cuvânt  de  încurajare,  ca  isteţul  moş,   îmi scobori din deal în vale
            poate  unicul  magazin  de  cântece  vechi  din  toată  îm­  Şi mă scoate din cătane.
            prejurimea,  să-şi  deslege  sacul  şi  să  cânte  toate  cân­  (Pag. 92).
            tecele,  câte  le-a  ştiut  şi  câte  nu  le-a  uitat.  Dupăce   Cătuni-aş cătuni,
            gătâ  moşul  de  cântat,  d-1  învăţător  îl  puneâ  să  le   Numa puşca să nu fii.
            spuie,  ca  să  le  şi  scrie,  „că  nu  de  alta,  moşule,  da-i   (Pag. 92).
            muri  întUo  zi  şi-i  păcat  să  duci  cu  dumneata  cânte-
            cile  cele  frumoase,  pe  care  nu  le  mai  ştie  nimeni   ')  Smicele  =  vlăstare.  ! )  Zăbrele  =  oblonaş  la  te­
            din sat dela noi"...              reştri, grilaj.
   32   33   34   35   36   37   38   39   40   41   42