Page 39 - 1909-16-17

388 LUCEAFĂRUL Nrul 16—17, 1909.
Cu picioare copilărie", aşa după cum s’a pomenit din moşi stră­
Rumeioare, moşi. Aşa erau mai toţi boerii de pe atunci.
Când mă uit, mă bagă ’n boală Povestirea e vioaie şi hazlie; calităţi cari ridică
(Pag 104). valoarea literară a acestei icoane culturale.
In acest volum, pe lângă unele păreri filozofice,
Crişmăreasă, fa Vodeasă,
Adu-mi o vadră de vin, mai găsim nişte informaţiuni interesante. Autorul ne
Să-mi şterg gura de pelin, spune că în cursul muncii sale literare s’a simţit
adeseori descurajat de indiferenţa publicului şi că
De pojarul codrului, cea mai mare satisfacţie de autor a avut-o când
De pulberea drumului.
(P. 14). şcoala primară din comuna Pieşeşti-Gane s’a numit:
Şcoala primară Nicolai Gane". „Va să zică munca
Dragul mamei, Velinaş, dreaptă a omului tot nu rămâne pierdută; vine o
Mititel şi rotofei,
vreme, când şi fără reclamă şi fără clopoţei, îţi iese
Umbli mult după femei... dreptatea la lumină şi îţi găseşti răsplata acolo de
(P. 37).
unde nu te aştepţi" — exclamă mulţumit d-l Gane. Ce
Inimioara mi-o săcat, mulţumire modestă şi rară în ziua de astăzi 1
Puiule, de când te cat; In acest volum, care cuprinde mai multe cuvântări
Eu te cat prin vădurele, ale d-lui Gane, mai cetim o mărturisire preţioasă:
Cu inima foc şi jele. „Ca un modest ucenic a lui V. Alecsandri dela care
(P. 101).
Puiculiţă, draga mea, multe am învăţat şi pe care încă din copilărie m’am
Aftu din inima mea, deprins a-1 iubi şi admiră"....
Interesante sunt şi părerile d-lui Gane despre Emi-
Nime nu mi-1 mai scotea, nescu: „Pe vulcanul stâns al lui Eminescu, acoperit cu
Nici Ţiganul cu arcu,
zăpadă, te simţi ameţit, fiindcă e prea 'nalt în sin­
Nici badea cu flueru;
Numai puica, dac’ a vrea gurătatea lui şi râpa prea aproape."
Cu gura apă mi-a da, încheiem această dare de seamă cu vorbele carac­
Şi aftu mi l-a luă. teristice ale d-lui Gane, cari sfârşesc volumul:
(P. 122). „Ce tari sunt convingerile omeneşti... Şi ce jucărie
e omul în mijlocul elementelor ce-l împresoară!..."
Ca şi „Hora din Cartai", sfârşitul volumului cuprinde T.
mai multe melodii poporale, puse pe note, — o *
împrejurare care înalţă valoarea publicaţiunii. C. Negri, Versuri, Proză, Scrisori, cu un studiu
E. H.
* asupra vieţii şi scrierilor sale de Em. Gârleanu. —
Edit. Minerva, Bucureşti, 1909. 1 voi. 8. XVI.-f 244 pp.
N. Gane, Spice. Edit. Librăriei C. Sfetea, Bucu­
reşti, 1909. Preţul: 2 lei. Preţul 1 leu 50 bani.
D-l Gârleanu a adus un bun serviciu istoriei noa­
D-l Gane, care ne-a încântat tinereţele cu poves­ stre literare, făcând prima încercare de a adună in-
tirile sale, ne surprinde şi la bătrâneţe cu câte un tr’un volum scrierile lui Costache Negri, pe care ge­
volum. Şi recunoaştem cu plăcere că „nebunaticul şi neraţiile de astăzi îl cunosc abia după nume.
vorbăreţul condeiu" de odinioară înzestrează şi as­ Costache Negri a trăit dela 1812—1876, epoca cea
tăzi literatura noastră cu pagini, pe cari le cetim cu mai bogată în fapte a Moldovei sale mult iubite şi a
drag. Simplicitatea şi naivitatea in compoziţie îşi au neamului românesc. C. Negri a fost unul dintre cei
farmecul lor bătrânesc, care-ţi opresc un zâmbet de plă­ dintâi, care a zis: „Ce ne lipseşte ca să ajungem
cere pe buze. Când autorul r.e spune, aşa de sincer, un neam tare? Unirea, numai Unirea!... Să trăiască
despre un erou al d-sale: „In sfârşit ce să mai lungesc Unirea Românilor!" Cuvintele aceste entuziaste le-a
vorba, inşirând diferitele lui întâmplări din călătorie", rostit încă în 1848.
sau „Călătoria lui ia întoarcere n’a avut nici un in­
Pentru acest vis al neamului românesc a luptat
teres ca să merite a fi descrisă" -ne aducem aminte vieaţa întreagă. El respinse coroana Moldovei ce i se
de primele încercări ale povestitorilor noştri, cari nu îmbiasc, ca să rămână un sfetnic credincios în câr­
ştiau să-şi ascundă cu atâta artă meşteşugul de po­ muirea ţării până la detronarea lui Cuza.
vestitor. Şi tocmai pentru această simplicitate şi nai­ In scrierile sale se reoglindeşte aceeaşi dragoste
vitate ne sunt dragi. înflăcărată de neam. Cea mai mare parte dintre poezii
Prima povestire din volumul cel mai proaspăt,
„Ciubucul logofătului Manole Buhuş", e o preţioasă sunt patriotice. Mai reuşite sunt cele scrise în formă
poporală. Reproducem:
contribuţie la istoria culturală a Moldovii din prima
jumătate a veacului trecut. Manole Buhuş e un tip Horă haiducească.
al boerilor moldoveni din aceea vreme patriarhală. Oliolio, soare gălbiu,
Toată civilizaţia şi vieaţa din ţările Apusului îi erau Ian resare-mi mai târziu,
străine, „el nu avea ochi şi suflet decât pentru pă­ Ca să-mi fie noaptea mare,
durile, dealurile şi câmpiile în care trăise în larg din S’aţiu calea la oricare.