Page 42 - 1909-16-17

Nrul 16—17, 1909. LUCEAFĂRUL 391
adună şi se întovărăşesc ca să-şi apere interesele. De într’ânsul un suflet de artist. Odată ne-a povestit o
ce s’ar lăsă mai pe jos tocmai scriitorii, elita inte­ noapte întreagă de dragostea lui faţă de noi Arde­
lectuală a unui neam. Adevărat că această specie de lenii. Ne-a spus că cele mai fericite clipe din vieaţa
oameni sunt aşa de sensibili şi de mândri de indi­ lui le-a trăit aici la noi, când i s’a cântat una dintre
vidualitatea lor, încât încap cu greu trei lângă olaltă. compoziţiile sale la un concert sau la o serbare.
în vremea din urmă, la noi, la ambiţiile succeselor Ovaţiile ce i s’au făcut şi entuziasmul cu care a fost
morale s’au mai adăugat interese e materiale, cari ii aplaudat au rămas neşterse în sufletul lui şi-şi aduceâ
fac să se uite şi mai curmeziş unii ia alţii. Cu toate cu duioşie aminte de ele.
acestea idea congresului merită să-i preocupe. Poate Gr. Ventura s’a născut la 1840. Şi-a făcut studiile
de astădată vor fi împrejurările mai prielnice pentru la BeUin, unde şi-a luat licenţa in drept. Intorcându-se
a înfiinţa o „societate a oamenilor de litere" şi even­ în România s’a ocupat cu politica şi literatura.
tual se va putea face şi acea „Casă a artiştilor", A fost unul dintre cei dintâi scriitori dramatici români.
care e de mulţi aşteptată. Piesele „Curcanii" şi „Copila din flori", dramă în 4
La toată întâmplarea această societate va trebui acte, au reuşit să se menţină până astăzi pe scenele
să primească în sânul ei şi pe scriitorii din provinciile din România. A mai scris multe alte piese, cari au
româneşti, nu numai pe cei din ţara românească. Şi multe calităţi şi dovedesc talentul real al lui Ventura.
desigur aşa va şi fi, dacă propunerea apreciaţilor A zugrăvit moravuri sociale în „Cămătarul", „O că-,
poeţi va avea norocul să fie primită. sătorie în lumea mare", care a stârnit oarecare scan­
* dal când s’a reprezintat. Mai amintim piesele: „Traian
Monografia lui Şaguna. Cel care a îndrăznit să şi Andrada", o tragedie în 5 acte, scrisă în versuri
scrie această lucrare grea şi vastă, cu atâtea părţi cu colaborarea d-lui Leonescu, „Marcella", dramă în
nelămurite şi controversate, e tânărul nostru istoric, 5 acte, cu subiectul luat din istoria Hughenoţilor,
Dr. Ioan Lupaş, pe care cetitorii îl cunosc şi din co­ „Prejudecăţi", tot o dramă în patru acte. A mai tradus
loanele acestei reviste. E prima sa lucrare mai marc, piese din literatura germană şi franceză.
care-i cucereşte un loc de cinste în rândurile cerce­ Pe lângă aceste lucrări dramatice a scris şi poezii,
tătorilor pregătiţi şi serioşi ai trecutului nostru. Mo­ cărora le-a compus melodii. Cine n’a cântat versurile:
nografia lui Şaguna scrisă de d-sa va răniâneâ, de­ Doi ochi am iubit în a mea vieaţă,
sigur, nu numai o carte de ştiinţă ci şi un izvor de Luceau ca stele printre nori,
îndemnuri nouă, un far de orientare pentru genera­ Şi luminând în a mea ceaţă,
ţiile viitoare. Au dispărut ca meteori!
în numărul pe care, la toamnă, îl vom închină me­
moriei lui Şaguna, vom reveni întEo dare de seamă Unde sunteţi voi lăcrămioare,
amănunţită, asupra lucrării. Deocamdată reproducem Voi stele-a sufletului meu,
din ea câteva rânduri, cari caracterizează individua­ De fericire d’albe izvoare,
litatea lui Şaguna. De ce nu curgeţi să vă beu?
„învăţătură bisericească şi profană; cultură vastă, Acestei melodii i s’a făcut chiar şi o parodie, care
câştigată în atâţia ani lungi de călugărie harnică şi a pătruns şi la noi. Dintre compoziţiile lui mai amintim
trează; spirit de jertfă, din cari au răsărit, spre bi­ „Hora dela Griviţa", care s’a cântat mult pe vremea
nele neamului şi bisericii noastre, roade atât de îm­ războiului, „Hora Sinaiei", deasemenea foarte popu­
belşugate; fapte şi îndrumări culturale de o epocală lară. Ventura a scris şi o „Istorie a muzicei", pe care
importanţă, şi idei înaintate, cum la puţini dintre con­ o predă la conservatorul din Bucureşti.
timporani se vor găsi — toate acestea, într’o armo­ Ca om instruit şi fire de artist, s’a distins şi in cri­
nioasă îmbrăţişare, constituesc individualitatea lui tica dramatică şi cea muzicală.
Şaguna. Ar fi însă o lacună, dacă am lăsă neamin­ Moartea lui a fost jălită de întreagă presa româ­
tită şi o altă calitate însemnată a lui: destoinicia de nească.
diplomat şi „om politic din creştet până ’n tălpi", *
cum nu ştim să mai fi fost vreunul printre căpe­ Băncile şi Asociaţunea. In „Gazeta Transilvaniei"
teniile noastre bisericeşti." s’a făcut o propunere foarte bună, care, poate tocmai
La acest loc amintim şi lucrarea părintelui Gli. Tul­ din această cauză, a fost trecută cu vederea. D-l Ni-
bure despre „Activitatea literară a lui Şaguna", care chifor Frăţilă din Sebeşul-săsesc a lansat ideea ca
apare în „Telegraful român" şi care deasemenea e o băncile noastre româneşti să adauge la sfârşitul sta­
contribuţie conştienţioasă şi de mare preţ la cunoa­ tutelor următorul paragraf: „un procent al venitului
şterea activităţii marelui archiereu. curat se dă „Asociaţiunii pentru literatura română şi
* cultura poporului român". D-sa face şi socoteala ve­
t Grigore Ventura. La 22 Iulie n. a mai dispărut nitului cc-ar rezult ', din acest %. 146 de bănci ar da
una dintre figurile originale ale capitalei româneşti. anual „Asociaţiunii" suma de 25.000 cor. 78 fii., din
De câteori ne abăteam prin Bucureşti, zăream într’un care în curs de 10 ani s’ar puteâ face un fond de
ungher de berărie chipul ciudat al acestui om, cu ca­ peste 300.000 cor., venitele căruia s’ar întrebuinţa
pul ţuguiat, cu un ochiu bulbucat şi vecinie cu ţigara pentru scopurile culturale urmărite de prima noastră
in colţul gurei. Făcându-i cunoştinţă, am descoperit instituţie culturală.