Page 11 - 1909-18
P. 11

Nrul 18, 1909.             LUCEAFĂRUL                        407

           Magdalena. Aşa a zis.           vremea!  Iacă  sunt  acum  50  şi  atâţia  de  ani
           Miron. Şi uite cum o spune.... uite cum   de  când  slujesc  la  altarul  D-lui...  Acum  ră­
          o spune. Ce nu-ţi pare bine?     mâne  pe  voi  tinerii...  pe  tine,  Petre,  că  noi
           Magdalena. Ba da.               ne ducem...
           Miron. Apoi ce o spui aşa?... (ducându-sc în  Petru (gânditor). Pe mine...
          spre camera lui Petru in dreapta). Petre!
           Magdalena. Nu, nu, nu,... să nu-i spui.
           Petru (dinlăuntru). Viu îndată.
           Magdalena.  Lucian  vrea  aşa,  să  nu-i  spu­
          neţi nimic.
           Ana. Da, da... să fie ceva neaşteptat.
           Miron.  Aşa..  .  mai  bine,  să  nu-i  spunem
          nimic.
           Ana. Să vezi cum are să se bucure.
           Miron.  Petru  nu  ştie  nimic  de  iubirea
          voastră?
           Magdalena. Nici nu bănuieşte.
           Miron.  Ah  !  Are  să  fie  frumos.  Asta  are  să-l
          mai  învioreze.  Aşa...  aşa.  Să  nu-i  spunem
          nimic.  Ah!  mâne  are  să  fie  o  zi  cu  soare,
          mâne....  pst!  vine  (toţi  se  aşează  la  locul  lor  şi
          stau in linişte).
                       Scena 4.
           Petru (intră). Ce-i porunca?
           Miron  (după  o  pauză).  Ce  zici  tu,  Petre,  are
          să fie mâne o zi frumoasă ori ba?
           Petru  (rece).  Nu  cred.  Cerul  e  negru  de  nori,
          a  şi  început  să  picure.  Are  să  fie  o  vijelie
          mare  Ia  noapte.  N’aţi  băgat  de  seamă  cum
          fulgeră?... Da, de ce m’ai chemat.
           Miron. Ai isprăvit?
           Petru.  Mai  am  puţin.  Tu  nu  te-ai  culcat,
          Magdaleno?
           Magdalena. Nu.
           Petru. Te mai doare capul?
           Ana.  Petre,  nu  cred  să  mai  vie  Lucian
          astă seară.
           Petru.  De  venit  vine,  ştie  că  nu  mă  culc
          înainte  de  miezul  nopţii.  Vi-e  somn?  Cul-
          caţi-vă.
                                             Fig. 3. Troiţă din Prahova (în Muzeul de artă Naţio­
           Miron  (sculându-se).  Mă  duc  şi  eu.  (Magdalena
                                                      nală din Bucureşti).
          ii dăpardisiul, bastonul şi pălăria). Ah, cum mă dor
          toate oasele...                    Miron.  Şi  ştii  unde  am  slujit  întâi?  Hei!
           Magdalena.  Nu  ai  dormit  în  deajuns,  mo­  cum  trece  vremea....  uite,  par’că  a  fost  ieri;
          şule.                             sub  cer...  am  slujit.  Pe  malul  Mureşului...
           Miron.  Şi  asta...  dar  sunt  şi  nevoiaş....   Mi-am  lăsat  puşca...  pe  un  ceas...  şi  am
          de-o  vreme  încoace....  nu  ştiu....  dar  par’c’am   luat evanghelia... ce vremuri... (porneşte).
          intrat în anul morţii.             Petru. Frumoase vremuri!
           Petru. Aşa-i primăvara.           Miron.  Vremurile  sunt  întotdeauna  frumoase
           Miron.  Ba  aşa  e  cum  zic  eu...  o  fi  şi  când  ştii  pentru-ce  le  trăieşti.  Şi  noi  ştiam
   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16