Page 13 - 1909-18
P. 13

Nrui 18, 1909.             LUCEAFĂRUL                        409

                          Părintele Vartolomei Bogdan.

           ...„Ii  tot  auzisem  de  veste  şi  doriam  să-l   că  D-lui  începe  să-mi  vorbească  de  brânză
          cunosc,  pe  părintele  Bogdan  Vartolomei.  Cu   şi de oi.
          ocazia  unui  târg  de  săptămână,  un  prietin   „Iacă,  părinte  Bogdan,  să-ţi  fac  o  propu­
          mă  zmânci  de  mânecă  şi-mi  şopti:  „Iacătă-1.“   nere.  Văd  că  eşti  ostenit,  ţi-e  cald.  Am  ceva
          La  doi  paşi  înaintea  noastră  se  înghesuia,   de  vorbit  cu  D-ta.  N’ai  fi  bun  să  vii  cu  mine
          vârându-se  prin  mulţime,  un  om  mijlociu  de   undeva la răcoare, la un pahar de bere?
          statură,  cu  pardesiu  lung,  cu  cisme  mari  pline   —  Eu  berea  n’o  gust  —  zise  părintele
          de  umflături,  şi  pe  cisma  stângă  cu  un  pin­  dar  aşa  la  umbră  nu  zic  că  n’aş  stă.  Ian  să
          ten.  Părul  de  sub  pălăria  mare,smolită,se  vedea   vedem!  Şi  începCt  deodată  să-şi  facă  drum
         puţin Ia ceafă, o lână aspră de oaie seină.  printre  oameni,  dând  din  mâni  şi  răzimân-
           M’am  hotărît  în  grabă,  şi  urmând  pilda   du-se  cu  putere  pe  stavilile  omeneşti  ce  i  se
         părintelui,  răzbii  printre  oameni,  ghioldind   puneau  în  cale.  Am  tot  mers  pe  cărăruşa
         în  dreapta  şi  în  stânga,  şi-apucai  înainte.   deschisă  de  el,  şi  numai  mă  trezesc  că-s
         Se  oprise  să  cumpere  nişte  corobeţe,  dar  se   la  uşa  unui  birt  mai  de-a  doua  mână.  Var­
         vede  că  nu  s’au  putut  ajunge  cu  preţul,  şi   tolomei  Bogdan  eră  în  lăuntru,  şi-mi  făcea
         când  dădu  să  pornească,  nemulţămit,  eu  mă   semn  cu  mâna  să  vorbesc.  Oblicise  două
         pun în faţa lui:                  scaune  libere  şi  se  temeâ  par’că  să  nu  le
           „Iacă,  părinte  Vartolomei,  eu  de  mult  umblu   cuprindă alţii.
         după  D-ta,  şi  de-abiâ  am  avut  norocul  să   —   Părinte  Vartolomei,  te-aş  rugă  pentru
         te prind odată.“                  mine, să bei un păhar de bere.
           Bătrânul  tresări,  îşi  încruntă  sprâncenele,   -  Eu,  frate,  mi-am  cerut  porţia.  Eu  cu
         şi  ochii  lui  albaştri,  în  cari  jucau  lumini  ciu­  berea  nu-s  dedat.  Cât  ce  beai  bere  te  mole­
         date, priviră întrebător la mine.  şeşti şi-ţi vine somnul. Bea D-ta.“
           „Cu  cine  am  cinstea?"  zise  el  în  urmă,   Mi-am  cerut  berea,  o  bere  de  pe  ghiaţă
         gata să-şi vadă de drum.          s’o  guşti  numai  până  te  stâmperi  puţin  de
           „Sunt  preotul  din  Drumeştii-de-jos,  llie   năduful  de  afară,  apoi  s’o  verşi  pe  gâtlej
         Bucur.  Am  tot  auzit  de  D-ta  şi  am  vrut  să   ca ’ntr’un abis.
         te cunosc."                         Cârciumarul sosi îndată şi-i aduse şi lui Var­
           El  nu  răspunse.  Privi  într’altă  parte,  gân-   tolomei  un  triveţ  cu  de  prune  şi  un  păhărel
         dindu-se  par’că:  ce  să  fi  auzit  tu  despre  mine?   numai cât degetul cel mic.
         Dar  ca  şi  cum  nu  i-ar  fi  plăcut  gândul  acesta,   „N’are  să-ţi  facă  rău  rachia  pe  căldura
         clătină  din  capul  cărunt,  şi  zise  cu  un  zimbet   aceasta, părinte Vartolomei? îl întreb eu.
         uşor:                               —  Sunt  dedat  cu  ea,  nepoate.  Colo  în  zori
           „lini  pare  bine,  frate.  Iacă  am  venit  şi  eu   când  ciripeşte  rândunica  înghiţ  două  guri  şi
         la  târg  cu  nişte  bucate  şi  cu  nişte  brânză.   de-i  de  coasă,  plec  Ia  coasă,  de-i  de  fân,  plec
         In  anul  acesta  au  fost  călduri  mari  şi  brânza   la  fân,  iar  de-i  vreme  nrîtă mai trag un  puiu de
         s’a  făcut  usturoaie.  Abia  am  dat-o.  Decât  oi,   somn.  Dar  în  zori  eu  caută  să  beau  două  guri
         mai  bine  vaci,  ce  zici  D-ta  părinte?"  Şi   de  rachie.  Asta-mi  face  bine.  Da  îmi  face
         privi  la  mine  cercetător,  să  se  convingă  de   bine  şi  înainte  de  prânz  şi  după  prânz,  şi
         sunt  într’adevăr  preot.  Purtam,  ca  ş’acum,   seara.  Asta-i  singura  beutură  care  dă  putere.
         bărboiul  ăsta  cât  un  fuior,  aveam  vesta  în­  Iacă,  berea  D-tale,  poţi  bea  până  de  seară.
         chisă  la  gât,  şi  se  vede  că  acestea  două  în­  Simţi ceva?
         suşiri  l-au  convins  pe  părintele  Vartolomei   — Şi anume ce să simt, părinte?
         Bogdan.                             —   Ei  drăcia  dracului.  D’apoi  putere  să
           Eu  mă  gândeam  cum  să-l  descos  de  o   simţi.  Eu  când  îs  ostenit  şi  înghit  de  două
         mulţime  de  taine  cari  încunjurau  chipul  lui   ori  din  ulciorul  cu  de  prune  ori  de  drojdii,
         de  preot  bătrân,  şi  nu-mi  păreâ  deloc  bine  mi-ai luat oboseala cu mâna.
   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17   18