Page 20 - 1909-18
P. 20
410 LCCEAFÂRCI, Nrul 18, 1909.
e închisă de bârne groase, de „temeiul" şi atenţiunea cetitorilor noştri asupra impor
„prăgarul" casei. Ceealaltă parte e deschisă. tanţei ce o au casele ţărăneşti, cari pot servi
Pridvorul acesta eonstitue faţada principală, de bază la clădirea caselor pentru trebuinţele
podoaba casei. Şi acesta e într’adevăr tare moderne chiar şi la oraşe şi din cari se poate
mândru la casa lui Mogoş. Toată e în naşte un stil românesc în construirea locuin
florită cu sculpturi. Cei şapte stâlpi, mai ţelor. Am văzut în muzeul entnografic din Buda
ales, sunt minunaţi. Scunzi şi subţiri sunt pesta mai multe fotografii ale caselor româ
totuşi destul de bine legaţi, ca să poată neşti din Sătmar, cari mi s’au părut foarte
susţinea cu uşurinţă greutatea ce-i apasă. frumoase şi destul de bogat încrestate. Fo
Şi, deşi, aşa de rudimentar ciopliţi, ei conţin, tografiile numite se vor procură şi pentru
în germen, toate elementele coloanei clasice. „Muzeul Asociaţiunii" şi nădăjduim că vom
De aceea produc o impresie aşa de plăcută putea publică câteva dintre ele. Intelectualii
şi desăvârşită. Au baza şi capitolul la fel: noştri de pretutindeni ar face un preţios
de formă pătrată, cu câte „o floare făcută serviciu dacă ar adună sau ar face asemenea
cruce" pe fiecare faţă. Fusul stâlpului e cu fotografii şi ni le-ar trimite însoţite de des
glafuri lucrate în spirală, „sucitură făcută crieri amănunţite.
cu dăltuşul". Stâlpii nu au aceeaşi grosime Cel mai interesant studiu din cartea d-lui
peste tot. Prezintă o umflătură — clasica Tzigara-Samurcaş ni s’a părut cel despre
entasis — şi mijlocul e însemnat chiar printr’o „Semnul crucii". D-sa arată originea crucii
crestătură în formă de inel. Proporţia şi ele şi evoluţia ei, apoi dovedeşte că părintele
ganţa acestor stâlpi e admirabil reuşită. In Cristea greşeşte când susţine — în „Icono
faţa stâlpilor mărginaşi şi a altor câţiva co grafia" sa — că crucea cu braţul de jos mai
respund la perete nişte pilaştri, „undreie", lung, numită „crucea latină" e o formă din
cu aceeaşi „sucitură" ca ornamente. Stâlpii care s’a desvoltat c r u c e a n a ţ i o n a l r o
sunt prinşi în fruntarul de pe prăgar şi susţin m â n e a s c ă . D-l Tzigara arată în studiul
fruntarul de sus, care corespunde architravei. său că „o formă [de cruce] proprie ţării şi
Aceasta este dintr’o singură bucată. Ambele bisericii româneşti în special nu există".
fruntare au muchile cioplite „în şarpe" şi „în Românul a adăugat, însă, la seria de tipuri
colţuri". Partea fruntarelor între stâlpi e sco clasice de cruce unele forme noi, cu totul
bită, adacându-se puţin a boltă. Tot boltite originale şi destul de frumoase, de pildă aşa
sunt şi cele două încheieturi laterale. Deasupra numita t r o i ţ ă , care se găseşte mai ales în
fruntarului de sus apar capetele grinzilor, Oltenia şi Muntenia. Forma troiţelor se poate
pe cari e aşezată „cosoroaba" sau cornişea. vedeâ din fig. 3 şi 4.
Şi aceasta are crestături în colţuri. Troiţele româneşti serveau ca loc de în
Nici intrarea în casă nu e obişnuită. Are chinare a credincioşilor pe vremuri, când nu
o formă mai bogată, mai răsărită. In faţa se puteau clădi biserici multe. Se ridicau
celor 4 trepte e portiţa. Şi aceasta, întocmai în amintirea unei persoane, a unui eveniment
ca şi poarta cea mare, are stâlpi sau „şte- sau în locuri în cari se arătă cuiva ucigă-I-
napii", braţele şi fruntarul încrestate şi în Crucea. Ele sunt într’adevăr de o frumseţe
florate. Poarta şi peretele scării e cu grătar. rară şi de o variaţie bogată.
Îmbrăcămintea porţii, ca şi a uşilor, are la D-l Tzigara mai studiază ouăle încondeiate,
mijloc un „ochi" cu o floare lucrată cu „paz ţesăturile şi mobilele româneşti. Ca să se
nicul" sau compasul. poată convinge şi cetitorii noştri ce rezultate
Casa e acoperită cu şindilă, care se în practice s’au obţinut până acum prin pre
cheie printr’o muche de „ciocârlani"; iar în lucrarea motivelor artei ţărăneşti reproducem
ambele colţuri ale acoperişului se înalţă planurile d-lui G. Lupu, (fig. 5), care a
„ţapii". fost primul premiat la concursul pentru mo
Am reprodus intenţionat descrierea acestei bile româneşti publicat de societatea „Domniţa
minunăţii de case a lui Antonie Mogoş din Maria" şi aplicarea motivelor de pe ouăle
comuna Ciauru, jud. Gorj, ca să atragem încondeiate la talere sau străchini. Compo