Page 20 - 1909-18
P. 20

410                        LCCEAFÂRCI,                Nrul 18, 1909.

            e  închisă  de  bârne  groase,  de  „temeiul"  şi   atenţiunea  cetitorilor  noştri  asupra  impor­
            „prăgarul"  casei.  Ceealaltă  parte  e  deschisă.   tanţei  ce  o  au  casele  ţărăneşti,  cari  pot  servi
            Pridvorul  acesta  eonstitue  faţada  principală,   de  bază  la  clădirea  caselor  pentru  trebuinţele
            podoaba  casei.  Şi  acesta  e  într’adevăr  tare   moderne  chiar  şi  la  oraşe  şi  din  cari  se  poate
            mândru  la  casa  lui  Mogoş.  Toată  e  în­  naşte  un  stil  românesc  în  construirea  locuin­
            florită  cu  sculpturi.  Cei  şapte  stâlpi,  mai   ţelor. Am văzut în muzeul entnografic din Buda­
            ales,  sunt  minunaţi.  Scunzi  şi  subţiri  sunt   pesta  mai  multe  fotografii  ale  caselor  româ­
            totuşi  destul  de  bine  legaţi,  ca  să  poată   neşti  din  Sătmar,  cari  mi  s’au  părut  foarte
            susţinea  cu  uşurinţă  greutatea  ce-i  apasă.   frumoase  şi  destul  de  bogat  încrestate.  Fo­
            Şi,  deşi,  aşa  de  rudimentar  ciopliţi,  ei  conţin,   tografiile  numite  se  vor  procură  şi  pentru
            în  germen,  toate  elementele  coloanei  clasice.   „Muzeul  Asociaţiunii"  şi  nădăjduim  că  vom
             De  aceea  produc  o  impresie  aşa  de  plăcută   putea  publică  câteva  dintre  ele.  Intelectualii
            şi  desăvârşită.  Au  baza  şi  capitolul  la  fel:   noştri  de  pretutindeni  ar  face  un  preţios
            de  formă  pătrată,  cu  câte  „o  floare  făcută   serviciu  dacă  ar  adună  sau  ar  face  asemenea
            cruce"  pe  fiecare  faţă.  Fusul  stâlpului  e  cu   fotografii  şi  ni  le-ar  trimite  însoţite  de  des­
            glafuri  lucrate  în  spirală,  „sucitură  făcută   crieri amănunţite.
            cu  dăltuşul".  Stâlpii  nu  au  aceeaşi  grosime   Cel  mai  interesant  studiu  din  cartea  d-lui
            peste  tot.  Prezintă  o  umflătură  —  clasica   Tzigara-Samurcaş  ni  s’a  părut  cel  despre
            entasis  —  şi  mijlocul  e  însemnat  chiar  printr’o   „Semnul  crucii".  D-sa  arată  originea  crucii
            crestătură  în  formă  de  inel.  Proporţia  şi  ele­  şi  evoluţia  ei,  apoi  dovedeşte  că  părintele
            ganţa  acestor  stâlpi  e  admirabil  reuşită.  In   Cristea  greşeşte  când  susţine  —  în  „Icono­
            faţa  stâlpilor  mărginaşi  şi  a  altor  câţiva  co­  grafia"  sa  —  că  crucea  cu  braţul  de  jos  mai
            respund  la  perete  nişte  pilaştri,  „undreie",   lung,  numită  „crucea  latină"  e  o  formă  din
            cu  aceeaşi  „sucitură"  ca  ornamente.  Stâlpii   care  s’a  desvoltat  c r u c e a   n a ţ i o n a l   r o ­
            sunt  prinşi  în  fruntarul  de  pe  prăgar  şi  susţin   m  â n e a s c ă .   D-l  Tzigara  arată  în  studiul
            fruntarul  de  sus,  care  corespunde  architravei.   său  că  „o  formă  [de  cruce]  proprie  ţării  şi
            Aceasta  este  dintr’o  singură  bucată.  Ambele   bisericii  româneşti  în  special  nu  există".
            fruntare  au  muchile  cioplite  „în  şarpe"  şi  „în   Românul  a  adăugat,  însă,  la  seria  de  tipuri
            colţuri".  Partea  fruntarelor  între  stâlpi  e  sco­  clasice  de  cruce  unele  forme  noi,  cu  totul
            bită,  adacându-se  puţin  a  boltă.  Tot  boltite   originale  şi  destul  de  frumoase,  de  pildă  aşa
            sunt  şi  cele  două  încheieturi  laterale.  Deasupra   numita  t r o i ţ ă ,   care  se  găseşte  mai  ales  în
            fruntarului  de  sus  apar  capetele  grinzilor,   Oltenia  şi  Muntenia.  Forma  troiţelor  se  poate
            pe  cari  e  aşezată  „cosoroaba"  sau  cornişea.   vedeâ din fig. 3 şi 4.
             Şi aceasta are crestături în colţuri.  Troiţele  româneşti  serveau  ca  loc  de  în­
              Nici  intrarea  în  casă  nu  e  obişnuită.  Are   chinare  a  credincioşilor  pe  vremuri,  când  nu
             o  formă  mai  bogată,  mai  răsărită.  In  faţa   se  puteau  clădi  biserici  multe.  Se  ridicau
             celor  4  trepte  e  portiţa.  Şi  aceasta,  întocmai   în  amintirea  unei  persoane,  a  unui  eveniment
             ca  şi  poarta  cea  mare,  are  stâlpi  sau  „şte-   sau  în  locuri  în  cari  se  arătă  cuiva  ucigă-I-
             napii",  braţele  şi  fruntarul  încrestate  şi  în­  Crucea.  Ele  sunt  într’adevăr  de  o  frumseţe
             florate.  Poarta  şi  peretele  scării  e  cu  grătar.   rară şi de o variaţie bogată.
             Îmbrăcămintea  porţii,  ca  şi  a  uşilor,  are  la   D-l  Tzigara  mai  studiază  ouăle  încondeiate,
             mijloc  un  „ochi"  cu  o  floare  lucrată  cu  „paz­  ţesăturile  şi  mobilele  româneşti.  Ca  să  se
             nicul" sau compasul.             poată  convinge  şi  cetitorii  noştri  ce  rezultate
              Casa  e  acoperită  cu  şindilă,  care  se  în­  practice  s’au  obţinut  până  acum  prin  pre­
             cheie  printr’o  muche  de  „ciocârlani";  iar  în   lucrarea  motivelor  artei  ţărăneşti  reproducem
             ambele  colţuri  ale  acoperişului  se  înalţă   planurile  d-lui  G.  Lupu,  (fig.  5),  care  a
             „ţapii".                         fost  primul  premiat  la  concursul  pentru  mo­
              Am  reprodus  intenţionat  descrierea  acestei   bile  româneşti  publicat  de  societatea  „Domniţa
             minunăţii  de  case  a  lui  Antonie  Mogoş  din   Maria"  şi  aplicarea  motivelor  de  pe  ouăle
             comuna  Ciauru,  jud.  Gorj,  ca  să  atragem  încondeiate  la  talere  sau  străchini.  Compo­
   15   16   17   18   19   20   21   22   23   24