Page 21 - 1909-18

Nrul 18, 1909. LUCEAFĂRUL 417
ziţia pe care o reproducem (fig. 6) se dato- prie şi continuă, diferenţiindu-se, în urmă,
reşte d-nei Maria Panaitescu, maestră de după ţinuturi şi nevoile mediului în care s’a
desemn la şcoala profesională P r i n c i p e s a desvoltat."
E l i s a v e t a , care a compus din aceleaşi Arta naţională adevărată e de a se căută,
motive şi izvoade reuşite de dantele. deci, numai la popor. De aceea nu putem
In cartea d-lui Tzigara-Samurcaş mai ce­ în deajuns lăudă străduinţa d-lui Tzigara-Sa­
tim câteva păreri, pe cari noi le-ain scris murcaş de a deşteptă interesul şi dragostea
mai de mult şi anume: „In afară de arta celor înstrăinaţi faţă de această comoară. Şi
mare, cu caracter internaţional, am avut dela nu putem îndemnă destul pe cărturarii noştri
început şi paralel cu ea arta curat naţională. să adune pentru „Muzeul Asociaţiunii" toate
A fost arta poporului român, manifestată lucrurile de artă, pentrucă vine vremea, când
prin produsele acestuia, cunoscute în genere bietul popor, constrâns de nevoile şi mize­
sub numele de industrii casnice... Oricare riile vieţii de astăzi, le părăseşte şi Ie uită.
ar fi fost influenţele ce a suferit la început, Să salvăm ce se poate acum până când
această artă a avut, însă, o desfăşurare pro­ nu e prea târziu!
Oct. C. Tăslâuanu.

Dări de seamă.
Amintiri literare. Ce veţi căuta deci, bunii mei cetitori, în această
George Panu, Amintiri dela „Junimea“ din Iaşi. scriere literară a advocatului, publicistului politic şi
Voi. I. 1908. deputatului liberal G. Panu?
Este cu putinţă, ca nevoile de redacţie ale unei Pe d-1 Panu? Sau şi pe d-1 Panu, care-i doar au­
reviste — „Să p tă m â n a“, pe care o scrie singur, să fi tor? De sigur. D-sa se expune destul de des, dar
inspirat d-lui G. Panu ideea de a-şi varia fascicolele numai de câteva ori este şi interesant. Să vedeţi cunt.
scriind amintiri literare. Scriindu-ie acum intr’o epocă Cum se poate combină advocatul cu literatul se
în care foştii junimişti au avut şi au încă un rost poate constata în felul foarte nostim cum autorul
foarte înseninat în politica ţării, amintirile au fost apără o greşală a „Convorbirilor" care se păcăliseră
cetite de prietini şi duşmani cu interes de cercetători urât de tot cu publicarea unei poezii de Gablitz, care
care caută amicului o calitate mai mult, duşmanului, nu există — el eră păcălitorul-măscăriciu B. P. Hasdeu
dacă se poate, încă o greşală de exploatat. Pentrucă — şi care scrisese cu intenţie o poezie absurdă. Ab­
aşa este la noi: Adevărul nu „iartă", te „iea“ dela surditatea iscălită de un Neamţ avu — deci aveâ ori­
origini şi găseşte in orice fleac un caz grav. Iar ju­ când — trecere la „Convorbiri"; Hasdeu... făcuse
nimiştii, în special, au şi acum duşmani de multe fe­ dovada ! D-1 T. Maiorescu aveâ tot interesul şi dreptul
luri, dintre care cei mai ciudaţi sunt, fără îndoială, să se lapede, cum s’a şi lăpădat, de o greşală care
cei literari. nu eră a sa. Cetiţi însă astăzi pe d-1 G. Panu, pagi-
Amintirile d-lui G. Panu nu au pretenţia să fie o nele 370—374, şi veţi rămâneâ mulţămiţi — nu şi
scriere metodică; ele nu au nici un plan, ci saltă convinşi — de isteţimea cu care se susţine că Eu şi
foarte liber de ici până colea, necăutând uneori nici ea este o poezie care puteâ să apară chiar şi într’o
coherenţa cea mai elementară a operei istorice; ele revistă foarte severă ca „Convorbirile":
nu sunt nici pline de mult spirit, ca operele asemă­ Eu şi ea.
nătoare din literaturile străine; iar unde ai dori une­ (Din Gablitz.)
ori o concisiune magistrală, autorul devine prolix, Ca o liră fără sunet,
prolix, vorbind, totuşi, mărunţişuri: deci numai literară Ca un fulger fără tunet,
nu este opera de faţă. Ca un râu fără murmur,
Dacă junimiştii nu ar scrie amintiri mai bogate de­ Ca o pasăre tăcută:
cât d-i N. Gane de ex., ceeace nu este de crezut, căci Ca o casă ce stă mută,
cel puţin unul, d-1 lacob Negruzzi, a anunţat manu­ Şi pustie împrejur —
scriptul cronicei sale din care a şi publicat ceva —, Astfel sunt şi eu, vai mie 1
dacă junimiştii nu ar scrie amintiri, opera d-lui G. Formă fără melodie,
Panu ar rămânea un izvor. Un izvor va şi fi, până Pur spectacol făr’ idei,
ce acele cronice moderne şi complete vor vedeâ lu­ De când dânsa nu-i sub soare
mina tiparului avid... Şi puterea-mi cântătoare
Ca despre un izvor provizoriu se va vorbi des­ A pierit cu moartea ei.
pre ea şi în rândurile de mai jos. M. I. Ellias.