Page 22 - 1909-18

418 LUCEAFĂRUL Nrul 18, 1909.
Pe liberalul G. Panu 11 veţi găsi pretutindeni unde scrie autorul, se simte trebuinţa de-a umpleâ coloa­
este vorba de politică. D-l G. Panu este un liberal nele „Săptămânei."')
vechiu, teoretic şi practic, deci complet şi consecvent. Ca să înţelegeţi bine cartea, trebue să ţineţi
Nu-I veţi găsi însă des, deoarece materia nu-i dă prilej, seamă de toate aceste feţe ale autorului; şi de altele,
dar îl veţi găsi foarte categoric, refuzând, instinctiv uşor de ghicit, asupra cărora nu stârnesc.
şi conştient, concepţia conservatoare a Junimei, care Cu vremea cartea de faţă va pierde din însemnă­
este dealtăparte mult mai consecventă. Un pasaj, în tatea ce i-am atribuit şi din motivul că prea se ocupă
sine drept, merită să fie citat, de dragul lui şi ca cu oameni mărunţi de care nici literatura, nici istoria
orientare pentru ceice vor răsfoi gândind lucrarea nu va voi să scrie tot astfel. Despre Moşu Cornea şi
d-lui G. Panu: despre Şt. Vârgolici se povestesc episoade la care n’aş
„Concepţiile doctrinare politice, mai ales cele care fi ţinut; din operele înedite ale d-lui Caragiani ni se
sunt produsul gândirei filozofice, cu toate că au ca­ povesteşte o anecdotă fără nici un haz (hazul a rămas
racterul riguros ştiinţific, sunt falşe când cauţi la d-I Caragiani); una din ultimele întâlniri ale Vero-
a le aplică la societate, care este un corp viu nicăi Micle cu Eminescu este de-o banalitate care sur­
în vecinică mişcare, a cărei vieaţă e compusă din mii prinde. Afirmaţiunile întărite de aceste naraţiuni le-am
şi mii de elemente, care are resorturi ascunse de o fi crezut şi fără materialul acesta doveditor. Dar se
putere de expansiune gigantică, care conţine comori pare că d-lui G. Panu îi face plăcere să descopere
de putere şi de vigoare latentă, pentru care o formă partea prea umană, comună-umană, a junimiştilor care
goală, o ocazie, este destul pentru ca să se manifes­ se distingeau altfel enorm din societatea ieşeană în
teze cu o forţă de improvizaţie necalculabilă. care se întâlniseră. Este, în orice caz, plăcerea unui
„Cu un corp social nu se procedează ca cu un ca­ om binevoitor, care are, altfel, cuvinte de laudă pentru
davru, nu-l poţi disecă etichetându-i fiecare muşchiu, tot ce oamenii „săi" au făcut bine. Este plăcerea cri­
fiecare articulaţie; unui corp social trebue să-i dai tică a unui om care, altfel, îi laudă uneori chiar' prea
forme largi să se desvoalte; desvoltarea lui se face mult, cum face, de pildă, in cazul d-nei Cugler-Poni,
în puterea vitalităţii organice, el umple în cursul pe care o socoteşte încă vrednică s’o citeze ca re­
timpului forma care întâi eră goală cu pro­ flex din Heine. Dar dacă din Heine am aveâ numai
dusul activităţii lui, o modifică, o ciunteşte, o lăr­ acest reflex, nu am aveâ din Heine nimic. Con­
geşte. chid : D-l G. Panu este bun cu cei mici.
„Când ni se vorbeşte de formă fără fond (cum vor- Şi este rău cu cei mari. Adecă rău chiar nu, dar
biâ d-l T. Maiorescu), se scapă din vedere un proces — cum s’ar puteâ zice? — extrem de nepărtinitor
foarte real. Un fond poate nu are nevoe de o formă, Liber eră să fie, bine este să fie, dacă voeşte să
dar o formă are nevoe de un fond şi forma aduce slujească istoriografiei viitoare caocălăuză dreaptă
de multeori fondul. Aşa şcoli înfiinţate provoacă cul­ şi importantă. Dar a fi numai drept, fără a fi şi
tura, in acelaşi timp cultura este consacrată de şcoli. important, este un defect pe care nu-l poţi dori nici
Să dăm un exemplu. Sunt ţări cari au avut artă, fără unui cronicar. Iar d-l G. Panu nu reuşeşte a fi tot­
să aibă şcoli de pictură sau sculptură: Anglia şi mult deauna important.
timp Franţa. Din contră, sunt ţări mai tinere care prin Ce puţine lucruri ştie ori spune, de pildă, d-sa
şcoli şi institute bine dotate din punctul de vedere despre V. Alexandri şi totuşi ce repede îl dă gata,
artistic au provocat o mişcare artistică. Ce ar fi fost la pagina 33, unde ne afirmă că, dacă V. Alexandri
la noi dacă am fi înfiinţat drumuri de fier într’o re­ a mers la Junimea,a mers... din cauza orgoliului:
giune oarecare, numai când s’ar fi dovedit că din anul „Junimei îi trebuiâ un literat însemnat care să-i
întâiu vor fi productive?" servească de pavilion: lui Alexandri, omul cel mai
Gândind astfel, d-l Panu nu poate aprobă aspri­ îngâmfat din lume, îi trebuiâ un cerc de oameni
mea cu care junimiştii au judecat totdeauna vieaţa de valoare care să fie, în acelaş timp, şi adulatorii săi."
publică a Românilor de pretutindeni şi preferă să Nici Eminescu nu scapă mai uşor. Ce om ne­
rămâie mai aproape de cei conduşi, decât de ceice complet eră şi Moldoveanul acesta 1 Eminescu imi­
conduc. tând pe Lessing poate — a avut totdeauna pretenţia de
Şi totuşi, d-l Panu este convins că „spiritele a fi întâiu gânditor şi pe urmă „poet", el susţineâ în
culte sunt în genere, în toate ţările, conser­ poezia sa „idei" ori loviâ un „duşman". El nici nu a
vatoare," deoarece ele văd greşelele şi lipsurile în­ fost un „poet al timpului nou", deoarece — aici mi­
jghebărilor pripite (pag. 318), deci este convins că rarea mă face să sar de pe scaun deoarece el
junimiştii nu puteau fi, nici ei, altfel. „nu a avut aproape nici o legătură cu contimporanii
Veţi căută, în sfârşit, pe publicistul G. Panu. îl
veţi găsi, dar nu în verva-i verde, sau mai bine, nu ') Fraze: Aforismele, toată lumea ştie care trebue
în verva-i politică, ci în verva unui docent obişnuit, să fie calitatea lor_______(p. 299).
care se ridică numai de câteva ori până la putinţa Cu toate că Junimea nu aveâ încă organ de publi­
de-a te legă de paginele sale cu interes covârşitor, citate, dar noi urmăriam... (p. 288).
într’o vervă care nu-i atentă la formă şi comite une­ Eu care nu sunt prea tare în comparaţii, acest
ori fraze şi figuri riscate. Se vede graba cu care lucru mă chinuiâ... (p. 120).