Page 4 - 1909-18

400 luceafărul Nrul 18, 1909.

Nevasta beţivului.
Vasile Cârnu, aşa îi zice. Vasile i-o fi zis soare răzămat în coada sapei şi scuipând
din botez, cine şi unde l-o fi botezat, că el printre dinţi, cum fac unii.
s’a trezit ca puiul de cuc în cuiburile altora; Afară de beteşugul dela nas l-a mai în­
nici sat, nici casă, nici părinţi, nici rude, nu zestrat Dumnezeu pe Vasile încă cu alte trei:
ştie să fi avut undeva pe lumea asta; s’a femeile, beutura şi snoavele. De femeie n’a
pomenit cu numele de Vasile sadea, fără avut parte bietul Vasile tot din pricina nasului,
altă poreclă. Norocul, că a dat Dumnezeu se vede, oricât s’a ţinut şi se ţine de ele,
de i-a căzut nasul din rădăcină, iar Dumnezeu cu glume şi cu snoave, cu măguleli şi ciupeli.
ştie unde şi când, încât poartă şi el, ca toţi Ale naibei, îi ascultă bucuros şi glumesc cu
creştinii, două, nume, Vasile Cârnu. el, dar fug de dânsul când îi e lumea mai
De mic copil s’a pripăşit prin viile laşului, dragă, de creapâ bătuca în el de necaz. în
la Copou, s’a aciuat unde a putut, azi pe schimb însă se mângâie şi el cu beutura şi
lângă un vier, mâne pe lângă altul, dormind cu snoavele.
prin grajduri, cu toată gospodăria şi calaba­ Vasile e om mic de statură, dar făcut pe
lâcul legate în o poală stingheră de suman beutura, ca Leonat din Longobarda şi are
şi aşezate cuminte în un capăt de iesle. De un cap cât un bostan plin cu snoave, cu
când e nu l-a păgubit nimeni cu un capăt glume şi zeflemele şi o frunte cât pe colo,
de aţă măcar, dar nici el n’a lăcomit în vieaţa de-i ţine streşină obrazului, de aceea îi mai
lui la bunul altuia; de aceea, bagseamă, a zic oamenii şi Isop, sacul cu minciunile.
intrat când a vrut în via oricui şi a eşit ne­ Cu beutura se încurcă Vasile numai Du­
băgat în seamă, când i-a abătut; vine ne- mineca, Lunea şi în sărbătorile împărăteşti,
chiemat şi pleacă nealungat. cu cruce roşie în calendar, dar atunci bea
Acum e flăcău tomnatic, aşa între 25 şi cu temeiu, de se încovoaie locul sub el, cât
60 de ani. Ţăranul trecut de 25 de ani n’are a agonisit într’o săptămână toarnă pe gât
vârstă, după cum se ştie; arşiţa, ploile, munca Dumineca de chef şi Lunea ca să se dreagă
grea şi inima mai mult goală, decât plină şi doarme prin cele şanţuri, măcar se crape
îl dau repede spre toamna vieţii. Dar nici oul sub corb de ger, ori să ploaie deasupra
căzături fără de vreme nu prea vezi între cu cofa. Căldura dela inimă ţine sufletul
ţărani, ca între boeri, cărora ori li se umflă într’ânsul şi sănătatea în ciolane.
ceafa şi le creşte burta cât o balercă de în celelalte zile de peste săptămână mun­
huzureala cea multă, ori se sfrijesc şi se ceşte Vasile ca un rob şi spune la snoave
blegesc de cele blestemăţii. Ţăranul trăeşte tovarăşilor de muncă, de trece ziua ca un ceas.
şi moare aşa în doi peri, cum se zice. Aşa Ca să vedeţi cam ce fel sunt snoavele lui
l-a pomenit lumea şi pe Vasile al nostru. Vasile, pe cari niciodată nu le auzi din gura
Ce e drept nici bir la stat, nici chirie la altora, iată să vă povestesc una din ele, aşa
casa cuiva n’a plătit Vasile în vieaţa lui, dar cum mă voiu pricepe, fireşte fără podoaba
nici de pomană nu l-a ţinut nimenea, decând vorbelor lui şi fără râsul lui sgomotos de
e. în toate viile Copoului şi prin satele de copil.
*
prin prejur n’ai să găseşti un muncitor ca
Vasile Cârnu. Cu coasa numai şugueşte, dar De câteva săptămâni venise Vasile iarăşi
rade nu altceva şi om să fii să te ţii după la mine la vie, după cum îi e obiceiul, —
el, dacă va apucă înainte, iar la lucrul viei vine nechiemat şi pleacă nealungat. Mai cu
e meşter amarnic, de ţi-e mai mare dragul gluma, mai cu binişorul şi mai din adins îl
să-i priveşti în urmă. Lucrează cu ziua ca făcusem într’o zi de Marţi, zi de mahmurie
şi cu hurta, de n ai nevoie să te ţii după el, şi de amărăciune, după un chef de 2 zile,
ca să nu te şmecherească din lucru, ori să să-mi juruiască şi să-mi tăgăduiască, că nu
fure vremea lui Dumnezeu, uitându-se la mai pune rachiu în gura lui cât a fi şi a