Page 16 - 1909-19

436 LUCEAFĂRUL Nrul 19, 1909.

o carte. N’o găseşte... şi-aduce aminte că e în camera Petru. Şi te-au dat afară... Astea sunt
lui. Ia lampa şi se duce. Scena rămâne luminată de fapte? Şi mai întrebi ce ne-ai făcut!
candelă. Toate aceste se fac încet, cât se poate.)
Marcu. Hei, dacă aveam parale...!
Marcu (intră cu mişcări de hot- îşi bagă capul Petru. Ce?
întâi pe uşă, priveşte, intră şi ascultă un moment. Se Marcu. Aşi fi câştigat.
repede apoi Ia iconiţă, o ia din cui şi o bagă sub haină.
Când se întoarce să fugă dă ochi în ochi cu Petru, Petru. Şi fiindcă nu ai avut te-ai apucat
care vine din camera lui, rămâne încremenit şi-i cade să înşeli... Ascultă. Te rog să-mi vorbeşti
iconiţa de sub haină. Tresare şi-şi lasă capul în jos. serios.
Când îşi ridică ochii întâlneşte privirea lui Petru care-1 Marcu. Ţie?
face să se dea înapoi şi cade pe un scaun. Petru pune Petru. Mie.
lampa pe o meşcioră în dreapta, ia iconiţa cu multă
linişte, o pune la loc şi apoi se aproprie de el cu Marcu. Hm!!...
compătimire. în tot decursul scenei se aud tunete şi Petru. Tată, nu mai sunt copil. în faţa D-tale
ploaie). stă un om.
Petru. Ai venit? Marcu (ironic). Un judecător.
Marcu (tace). Petru. Un judecător.
Petru (se apropie de partea cealaltă a mesii şi Marcu. Măi, măi!...
se aşează pe scaun). Eşti ostenit?. . Vrei să Petru. Tată!... ascultă tată, ascultă-mă ...
stai puţin de vorbă cu mine? Gândeşte-te puţin, numai un moment gân-
Marcu. (E ameţit şi se îngână la vorbă ) Cu tine? deşte-te limpede... Nu vezi D-ta în ce stare
Petru. Da. ne-ai adus?
Marcu. Şi ce ai să-mi spui? Marcu. în ce stare?
Petru. (Tace.) Petru. Uită-te în casa asta, uită-te... uite
Marcu. Credeam că v’aţi culcat. ce mizerie...
Petru. Nu toţi. Marcu. Ce-ţi pasă ţie?
Marcu. Văd. Petru. Pe mama ai chinuit-o, Magdalenii,
Petru. Mai sunt unii cari veghează. i-ai mâncat zestrea, puţină câtă avea...
Marcu. Tu. Marcu. Ce-ţi pasă ţie?
Petru. Eu... (pauză). Vezi unde ai ajuns? Petru. Ţi-ai bătut joc de toţi şi pe zi ce
Marcu. Ce-ţi pasă ? merge te îngropi tot mai mult în noroi. în
Petru. Cum ce-mi pasă, mă doare. loc să te gândeşti...
Marcu. Te doare. Marcu. Nu mă gândesc.
Petru. în loc să asculţi de noi...
Petru. îmi eşti tată. Marcu. De tine!
Marcu. Şi apoi? Petru. D-ta te cufunzi tot mai mult în pră­
Petru. îţi baţi joc de mine. pastie.
Marcu. De tine?
Marcu. Ce-ţi pasă ţie?
Petru. De mine... de mama... de toţi ai Petru. îţi port numele!
noştri.
Marcu. Nu-1 purtă dacă nu-ţi place.
Marcu. Ce am eu cu voi? Petru (din ce în ce mai nervos). Ştii ce vorbeşti?
Petru. Cum? Marcu. Ştiu.
Marcu. Fac ce vreau. Petru. Va să zică aşa.
Petru. Aşa... şi ne faci de râs pe noi. Marcu. Aşa.
Marcu. Ce v’am făcut? Petru. Tată... ascultă-mă...
Petru. Mai ai şi curajul să întrebi? ipauză). Marcu (cu indignare) Şi ce mă judeci tu?
Unde-ai fost? Cine eşti tu să mă judeci pe mine?
Marcu. N’am să-ţi dau socoteala. Petru. îţi sunt copil.
Petru. La cafenea. Marcu. Ei, şi-apoi?
Marcu. La cafenea. Petru. Faptele D-tale se răsfrâng asupra
Petru. Te-au bătut. mea şi nu-mi place.
Marcu. Cine a zis? Marcu. Ei, şi ?