Page 6 - 1909-19

42(1 LUCEAFĂRUL Nrul 19, 1909.

Din popor.
1. II. Cu muierea a de-a doua
- Culegeri.— Pe sub fir de tufă verde Să ai bade-un cuconel
1. Mititel foc mi se vede. Să te poarte tot cu el;
Frunză verde de lemn scris, Da focu cine-1 păzeşte? Cu muierea a de-a treia
Pe bădiţa mi l-am prins, Badea murgu-şi potcoveşte. Să ai bade-o cuconiţă,
Nu 1-ain prins — Potcoveşte-1, bade, bine Să te poarte pe uliţă,
Tocma ’n adins, Şi mă pune şi pe mine. Să vii, badeo, şi la mine,
— Ba eu, mândro, nu te-oi pune Că şi eu te-oi milui
Ci l-am prins într’o cercare, Că mi-e murgu dintr’o Joi C’o cojiţă de mălai,
Ca să văd ce minte are: Şi nu poate duce doi. Uscată de nouă ani
De-o avea o minte bună, — Nu te, bade, spăriâ, Şi ţinută pe cuptor
L’oi iubi un an ş’o lună; Că tri peri voi împleti Pe sama la cerşitori.
De-o avea o minte slabă,
Peste codru i-om zvârli Scorei. Cules de
l-oi da drumul mai de grabă. Şi murgu nost va trăi. Niţă Cârstea.
Ba eu, mândro, nu te-oi duce,
2. III.
Bade astăzi, bade mâne Că ’n ţara ’n care merg eu A plecat cucu de-aici
Eu mă duc, te las pe tine, Cucuruzu nu .se face, Şi şi-a lăsat puii mici,
Dorul meu ţie-ţi rămâne, Nice grâu nu se coace, I-a lăsat lâng’o trupină
Ia-1, bade, şi pune-1 bine; Fără piatra şi iarba Să-i crească mumă străină.
Şi mi-1 leagă ’n cârpă neagră, Care-i pe toată lumea. S a ’ntors cucu la o vreme
La trei zile tu mi-1 cată: Şi-am o măiculiţă rea Şi-a găsit puii cu pene.
Afli cârpa ’nipăturată, Şi pe noi nu ne-o ţinea! Cucul de părere bună
Mă mai prinzi, bade, odată; — Nu te, bade, spăriâ!... Cântă ’n codru de răsună.
O afli despăturată, Trei hotară voi călca Cules de A. E.
Altă mândră, bade-ţi cată. Şi tri spice-oi adună
Şi ’n palmă le-oiii sfârmicâ IV.
3. Şi la maică-ta le-oiu dâ Trage Radule ’n cimpoi
Măi bădiţo, nu gândi, Cum le-oiu dâ, cum va crepâ. Doina grea tot de nevoi
Că pe tine te-oi iubi: Ba eu, mândro, nu te-oi duce Şi-o zi dragă după mine
Ţi-a mers vestea ’n toată ţara Că tu de ti măniâ Câ’s bătrân şi-o ştiu mai bine.
Că iubeşti iarna şi vara, — Şi cu mine-i face-aşâ! Bată-v’ar focul ciocoi
N’alegi mândra de frumoasă, — Să te duci, bade, te duci De ce nu munciţi şi voi
Numai să fie bănoasă. Până-i pică rob la Turci! Că destul v’am hrănit noi
Cu beilic şi cu nevoi.
4. Calu ţi să poticnească Plânge ţara, măi ciocoi,
Floricică, floare-albastră, Şi pe tin’ să te izbească, Că aţi vândut-o chiar voi
Nu-mi mai bate la fereastră, Mâna stângă La jidani la arândari
Că nu-s fată, ci-s nevastă. Să ţi-o frângă Cari-s caşi voi tâlhari.
Şi cea dreaptă Plânge, plânge, scumpa ţară,
5. Să ţi-o rupă; C’aţi făcut-o de ocară:
Du-te dor, du-te ’n pustâi Picioarele amândouă Dintr’o ţară românească
La badea la căpătâi: Ţi le rupă oblu ’n două; Chiar o havră jidovească.
De 1-i află adurmit, Cuţitu-ţi iasă din teacă, Bată-v’ar focul ciocoi,
Tu să-i spui, că am murit; Pe la inimă să-ţi treacă!... Multă lepră-aţi pus pe noi
De 1-i află deşteptat, Să ai, bade, tri muieri: Cu jidani şi de-al de voi
Să-i spui, că m’ain măritat, Cu muierea a dintâi Cari beţi sângele din noi.
Dup’ un câne de bărbat. Să ai bade-un cuconaş, Culeasă de I. Sân-Georgiu.
E. H. Să te poarte prin oraş;