Page 12 - 1909-20
P. 12
456 LUCEAFĂRUL Nrul 20, 1909.
opul acesta să desfăşure istoricul durerilor Şaguna“ este una din cele mai bune ediţiuni
prin cari s’a strecurat biserica Românilor din ale acestei sfinte cărţi. Iar studiul Introductiv,
Ardeal şi Ungaria în cursul veacurilor şi să scris de Şaguna, în fruntea ei, este poate
scoată la iveală baza de drept istoric a mi cea mai frumoase pagină de istorie literară-
tropoliei ortodoxe, pentru redobândirea că bisericească, din câte s’au scris la noi. In
reia luptă din răsputeri. legătură cu aceasta este a se aminti şi
6. Ch i r i a cod ro m i o n, cu un a d a u s apriga p o l e m i c ă l i t e r a r ă purtată între
de cuvântări pentru sărbători, alcătuite de în Şaguna şi Eliade-Rădulescu în cestiunea tra
suşi Şaguna, cu modele de predici pastorale. ducerii Sf. Scripturi, în care se încercase şi
1855. acesta din urmă şi a cărui traducere a fost
7. P r e d i g t e n , cuprinde patru Cuvântări la straşnic criticată de Şaguna şi alte căpetenii
anumite Sărbători, scrise de Şaguna în limba bisericeşti.
germană, la 185b. Polemica aceasta ne înfăţişează iarăşi nu
8. M a n u a l u l d e s t u d i u p a s t o r a l , numai bogăţia şi temeinicia cunoştinţelor,
1872, un tratat sinoptic de odigetică pastorală, ce posedă Şaguna din ştiinţele bisericeşti
pentru trebuinţele didactice ale Seminariului şi profane, ci mai cu seamă principiile sănă
teologic şi totodată cea din urmă lucrare toase teologice şi limbistice, de care se
literară a marelui mitropolit. călăuzea în opera sa de retipărire a căr
c) In afară de aceste scrieri sistematice, ţilor rituale. Aproape toate cărţile sfinte de
Şaguna a compus mai multe i n s t r u c ţ i u n i ritual bisericesc au fost reeditate de Şaguna
d e ş c o a l ă cu privire la regularea şi pro în tipografia diecezană. Cele care lipsiau
movarea învăţământului din şcoalele popo au fost traduse şi tipărite pe româneşte. Iar
rale confesionale, a căror problemă l-a pre în fruntea tuturora neobositul arhiereu a
ocupat mult şi pentru care a depus ostenele scris însuşi câte-o p r e f a ţ ă potrivită.
şi jertfe uriaşe. Prin bogăţia poveţelor pastorale, prin tâl-
d) In sfârşit, ca lucrări ocazionale şi parte cuirea înţeleaptă şi edificătoare a învăţătu
necomplete, se pot aminti M e m o r i a l u l său, rilor evangelice şi prin frumseţa limbii, în
edat ulterior de episcopul răposat N. Popea, care sunt îmbrăcate, aceste prefeţe ale lui
şi alte broşuri mai mărunte. Tot aici se pot Şaguna oferă o lectură din cele mai plăcute
numără şi p a s t o r a l e l e sale neîntrecut de şi mai instructive.
frumoase şi instructive şi o parte din c i rcu- In general ediţiunile lui Şaguna se pre
1 are le sale, cari conţin însemnate momente zintă în forma şi în limba cea adevărată a
istorice din vieaţa noastră bisericească. cărţilor rituale, aşa cum s’a desvoltat ea
în cursul veacurilor, şi sub raportul acesta
II. sunt desigur superioare ediţiunilor mai nouă,
O lipsă mare de care suferiâ preoţimea la cu litere latine, care apar în timpul din urmă
venirea lui Şaguna eră aceea a c ă r ţ i l o r în România.
b i s e r i c e ş t i r i t u a l e . îngrijirea lui n’a pre Aproape în toate operele sale stilul lui Şa
getat a se extinde şi asupra acestei trebuinţe, guna trădează influenţa binefăcătoare a cărţilor
care formă o piedecă pentru îndeplinirea servi bisericeşti, cu limba lor mlădioasă şi bogată
ciilor religioase şi pentru cultivarea poporului în expresiuni metaforice. Fără să fie un măie
credincios. Golul acesta, Şaguna a căutat să-l stru al stilului curat românesc - un lucru,
umple îndată după întemeierea tipografiei care nici nu i se poate pretinde, câtă vreme
diecezane, parte r e t i p ă r i n d în formă mai la venirea sa înSibiiu abia ştiâ vorbi curgător
corespunzătoare cărţile sfinte mai vechi, româneşte — Şaguna, în scrierile sale, se
parte trecând şi tipărind pe româneşte ace fereşte însă de espresiunile streine şi în lo
lea, care lipsiau cu totul. cul neologismelor obscure şi neînţelese pre
Intre cele mai de valoare lucrări ale sale feră a întrebuinţa cuvinte şi fraze poporale
de retipărire este a se consideră reeditarea sau limba veche şi înţeleaptă a cărţilor bi
B i b l i e i Ia 1858. Biblia aşa numită „a lui sericeşti, pentru care avea simţ şi o dragoste