Page 15 - 1909-20

Nrui 20, 1909. LUCEAFĂRUL 459

O audientă in Burgul din Viena, la stânga Şaguna. (Din: Cari Ed. Klopfer, „Unser Kaiser", Wien, 1898).
mâni i se plânseră asupră-mi, câ sunt în contra poli­ a rostit Şaguna. in focul discuţiei, câteva cuvinte cu
ticei naţionale. Principele se nevoiâ a-mi arăta, că privire la această audienţă, în decursul căreia împă­
impăratul este înşelat şi altele acestor asemenea. ratul a zis, că „dacă Ungurii vor face concesiuni,
Văzând eu, că timpul nopţii este tare înaintat, căci atunci şi dânşilor li se vor face, adecă vom fi sacri­
eră după miezul nopţii, i-am reflectat principelui, că ficaţi fără milă".
înzădar ne luptăm pro et contra, ci să ne ducem la E sigur deci, că aceasta a fost una dintre cele mai
Viena şi acolo dela Maj. Sa să cerem audienţă cole­ puţin îmbucurătoare audienţe ale lui Şaguna la curtea
gială şi, de faţă fiind impăratul, să descoperim păre­ imperială. Gânduri grele îl vor fi muncit, când a părăsit
rile noastre, ca apoi Majestatea Sa să judece despre sala audienţelor şi de adâncă mâhnire va fi fost
ele. Principele nu s’a învoit in aceasta a mea pro­ cuprinsă inima lui părintească prevăzând, cum rezul­
punere; în fine l-am rugat pe principele, că să se tatul atâtor stăruinţi şi lupte politice dispare „şi fuge
conformeze poruncilor Măjestăţii Sale, căci şi aşa ca umbra şi nu rămâne". Ameninţarea, pe care o
este militar, şi să nu aţâţe pe bărbaţii români; şi aşa rostise odată, la anul 1862, că „piciorul lui nu va mai
ne-am despărţit". călca in Viena", dacă nu se resolvă curând şi favo­
Abiâ la conferenţa din Alba-Iulia, ţinută cu prilejul rabil chestia mitropoliei, — pare a i se fi schimbat
adunării generale a „Asociaţiunii transilvane" (1866), acum într’o hotărîre definitivă şi nestrămutată.

Sonet.
Ce tristă-i noaptea asta şi senină! Acum mă uit la bolta ’nmărmurită
Par’c’ar dormi pământul somn de veci Şi-mi pare-o mănăstire largă... mare,
Înfiorat de zbor de lilieci Cu umbre tăinuite şi pustii...
Ce se rotesc vrăjiţi de luna plină...
Şi ’n pacea asta tristă, nesfârşită,
Ci toate... toate-mi par acuma reci; Aşi vrea s’o sap adânc din temelii,
Şi ştii tu lună cine e de vină, S’o darm... să văd ce-i dincolo de zare.
Că sufletu-mi azi nu se mai închină, Z. Bârsan.
Când pe sub zări îngândurată treci.