Page 18 - 1909-20

462 LUCEAFĂRUL Nrul 20, 1909.
gere morală vrednică de o naţiune şi biserică crescută
şi maturizată în şcoala persecuţiunilor şi a năcazurilor, La noi.
pretinzând sieşi al său, şi lăsând fiecăruia, ce este
al lui; — se lipeşte mai întâi de împăratul împăra­ Aşa de tristă-mi pari tu azi grădină
ţilor şi apoi de împăratul său pământesc şi se de­ Cu şoapta ta de frunză legănată,
clară, că este gata spre aducerea jertfelor pe altarul Şi câtă dragoste-mi legai de suflet
bisericii şi al patriei. Cu vraja ta duioasă altădată.
Cu astfel de credinţă neclătită trecu naţiunea şi
biserica noastră în anii tentaţiunilor, ce s’au Copil, nu 'nţelegeam din frunză graiul
început cu a. 1849., şi încă tot durează, deşi cifra Ce tâlcueşte azi o jale sfântă,
anului s’a schimbat de atunci până astăzi de 14 ori.
Aşa este, aceşti 14 ani din urmă au fost anii ten- Şi nu ştiam de ce suspină floarea
taţiunilor seducătoare pentru naţiunile şi religiunile, Şi ’nrourată lacrimile-şi svântă.
cari până la anul 1848 erau mai mult sau mai puţin
apăsate şi asuprite. Îmbătrâniţi îmi spun povestea pomii,
Poate fi, că cetitorii noştri vor aşteptă dela noi o Durerea vremilor ce vrea să-i stângă
desbatere mai punctuală a acestor tentaţiuni, noi însă — Şi astăzi le ’nţeleg din frunză rostul —
aceasta nu o vom face, ci o lăsăm cetitorilor, ca să Atâta jale li s’a dat să plângă.
mai gândească şi ei puţintel, căci altmintrelea ar fi de
tot comod pentru Domniile lor, când jurnalistica toate Duioase doruri îşi suspină frunza
le-ar da lor gata şi ei s’ar tăvăli în grăsimea como­
dităţii, ca şi oamenii din oraşe mai mari, cari nu gă­ Scăldată ’n jalea zorilor de vară
tesc prânzul la casele lor, ci merg la ospătării de Şi mai sfioasă razele de soare
prânzesc acolo. Din lumea lor lucirea şi-o coboară.
Apoi aserţiunile noastre lesne se pot descifra, de­
oarece substratul lor este de tot proaspăt, de aceea Şi mă cuprinde-atâta ’nduioşare...
nu e trebuinţă de nici o desluşire mai pe larg. Aşa de tristă-mi pari tu azi grădină.
Trecând noi Românii peste pragul anului 1863 şi
intrând in salonul lui, nu vedem alta decât tentaţiuni Te prinse traiul vremii ’n văl de jale
şi iarăşi tentaţiuni, căci şi acest an ni se înfăţişează Şi dragostea ta-mi pare-acum străină!
numai decât la începutul său cu acelaşi caracter, care Vidu Rusmin.
a fost şi al anilor espiraţi; despre acest adevăr, pe
care noi îl vedem nu cu calculaţiune profetică,
ci cu ochi trupeşti, numerii cei dintâi ai jurnalelor
noastre ne vor convinge pe deplin. Porneşte-acum...
Dupăce însă anii cei trecuţi pelângă toate tenta-
ţiunile lor nu ne-au putut strică, căci scânteia de Porneşte-acum, scrisoare dragă!...
vie aţă a credinţei noastre bisericeşti şi
politice nu numai ne-a păzit de căderea în Când va vedea ce mână-i scrie
tentaţiuni, ci încă ne-a ferit şi de câmpia se­ De-atâta dor, de drag şi bucurie
ducătoare a esperimentelor şi căci devisa Să i se pară,
noastră din anul 1848 o am prosecutat cu consecinţa
logică, sub a cărei scut am înaintat prin ciaţa tenta­ Că toată strălucirea primăverii
ţiunilor ca unii, cari îmbrăţişează positivul şi In largul sufletului ei coboară,
întorc feţele de cătră negaţiuni seci; pentru aceea
putem speră că cu succes bunişor vom reuşi şi din Că zmulsă din cătuşele durerii
tentaţiunile anului, rămânând statornici cătră deviza De cântece răsună lumea ’ntreagă.
noastră, care va efeptui, ca să nu venim în tentaţiuni, Porneşte-acum în calea ta pribeagă!...
ci să scăpăm de cel viclean.
De ce n’am eu aripi, aripi măiastre,
Notă. Acest articol a fost publicat în Nrul 1 al
„Tel. Rom.“din 1863 şi, cu toate că e nesemnat, totuş Să-mi spintec drum prin largurile-albastre,
se poate afirmă, că e scris de Şaguna. O dovadă avem S’ajung, naintea ta, scrisoare dragă?!
despre asta în epistola lui Şaguna cătră Bariţiu (cf Vasile Stoica.
„Părţi alese" voi. III, pag 585), în care făcând aluzie
la acest articol, Şaguna vorbeşte despre „politica
mea m i sterioasă“. I. L.