Page 19 - 1909-20

Nrul 20, 1909. LUCEAFĂRUL 463
Din popor.
I. Şi să pot trece munţii,
Codrule, frunză uscată, Că m’or mâncat streinii.
Când eram june odată Oltule, mută-ţi matca
Odihneam la umbra ta Că-s străin în ţara mea.
Alături cu mândruţa, Strânge-ţi toate apele
Dar azi eşti îngălbinit, Şi toate izvoarele
Nu ai umbră de iubit, Să trecem hotarele,
Iară eu îmbătrânesc în ţara cu noi vecină
Nu mai pot ca să iubesc. Că suntem în cea streină,
Codrule, frunzuţă rară, Să trecem la cei vecini
Aş veni pe vânt de sară Că suntem între streini. 1 )
Ca să văd cum odihneşti,
Pe cine adăposteşti. III.
Codrule, frunzuţă deasă, Nu ştiu, doamne, cum aş face
Aş veni de dimineaţă, Să iubesc pe cine-mi place.
Să te ’ntreb cum ai dormit. Fă-mă, doamne, tu ceva
Pe cine-ai adăpostit. Ca să fiu lângă mândra.
Fă-mâ doamne-o floricea
II. în cosiţă la mândra.
Oltule, râu tulburat, Fă-mă floricea de crin
Ce vii aşa ’nspăimântat La mândruliţa în sin,
Şi cu sânge-amestecat, Face-m’ai boboc de floare
Şi aduci mereu butuci La mândra sub cingătoare,
Şi căpestre de cai murgi? Cingătoarea-i de mătasă
Iar pe malurile tale Mândra mea-i cea mai aleasă.
E atâta dor şi jale.
Veneţia Culese de Pompiliu Popa.
Oltule, oltuţule,
De ţi-ai mută apele ’) D-l Popa afirmă că aceste versuri le-a auzit
Să rămâie pietrile, dela Ion Stoica zis şi Man din Veneţia (Făgăraş).
Versurile au şi melodie. Ele sunt interesante, dacă
Să pot trece muntele, există intr’adevăr în popor, întrucât au o asemănare
Să pot trece deal cu deal surprinzătoare cu idea din strofa ultimă a poeziei
Că sunt străin în Ardeal, „Oltul“ de d-l Qoga. N. R.
Să pot trece pe uscat
Că sunt tare ’nstreinat.

Dări de seamă.
Mitropolitul Andrei Şaguna, monografie istorică, atunci, când splendoarea şi entuziasmul serbătoririlor
de Dr. loan Lupaş, profesor la „Seminarul Andreian“. îşi vor fi luat de mult sfârşitul.
Sibiiu, tip. arhid., 1909. Un voi. de 404 pp. *
O sută de ani s’au împlinit dela naşterea lui. Nu se mai poate trage la îndoială de nimeni:
Laudă şi mărire vor rosti, în zilele acestea, graiu- Şaguna a fost omul de talent neobişnuit, înzestrat cu
rile româneşti. Cântări, miresme şi rugăciuni se vor calităţile celui mai îndemânatic diplomat, a avut şi o
înălţă din lăcaşurile sfinte... puternică voinţă şi o inimă mare, într'un corp sănătos
în mijlocul acestor dovezi evlavioase de iubire, şi impunător.
iată şi un prinos de recunoştinţă şi de admirare Prin înţelepciunea şi cunoştinţele sale, prin cură­
adus memoriei slăvitului binefăcător al bisericii şi al ţenia vieţii lui de arhiereu a deschis căile frumoase,
Românilor, un prinos care va rămâneâ şi va trăi şi pe care vor aveâ să meargă înainte urmaşii săi,