Page 20 - 1909-20

464 LUCEAFĂRUL Nrul 20, 1908.

doritori să fie adevăraţi cârmuitori şi luminători de păstor sufletesc, care a dat totul pentru turma sa
oameni. credincioasă. *
El, aproape din nimic, a clădit aşezăminte măreţe Monografia istorică, scrisă de d-1 1. Lupaş, are
şi a introdus rânduială într’ânsele. A strâns împrejurul cinci părţi: cele dintâi trei părţi cuprind aproape o
său pe cei harnici şi i-a încurajat; a împăcat de sută de pagine; iar părţile ultime două, mai desvol-
multeori pe cei învrăjbiţi, iar pe cei slabi de virtute tate, întrec numărul de 300 de pagine.
i-a mustrat şi i-a pus la distanţă, ca să nu corupă în partea I e descrisă copilăria lui Şaguna, urmată
ce e bun şi nestricat împrejurul lui. de vieaţa lui ca student, şi la sfârşit petrecerea sa
Pace, dreptate şi adevăr a iubit. între Sârbi. Capitolul despre Anastasia Şaguna
Biruitor de mari greutăţi în faptele şi întreprin­ (1785 -1836), femeia statornică în legea strămoşească,
derile sale, acest păstor n’a cunoscut şovăirea şi n’a deschide publicaţiunea aceasta bine muncită a d-lui
voit să ştie de stânjeneli. Eră cu neputinţă, să nu I. Lupaş. Rolul hotăritor întru a întoarce pe tânărul
producă şi adânci nemulţumiri; iar nemulţumirile oame­ Anastasiu la vechea biserică românească, tăria în cre­
nilor au luat vânt şi s’au transformat în vorbe rele, dinţă a mamei prea iubite, sunt fixate in câteva linii
unele pripite şi exagerate, altele răutăcioase şi răs- dintre cele mai frumoase, cu ştiri până acum necu­
bunătoare, — izbucniri, cari mai străbat, durere, chiar noscute. Sunt, in adevăr, mişcătoare luptele purtate
şi în zilele noastre. de o femeie împotriva râvnei fanatice a unor preoţi
în sfârşit, nici că s’ar putea altfel: condee zăpăcite, fruntaşi, cari apelează până sus la împărat pentru a
inimi certate cu sentimentul naţional, părinţi prea- creşte în legea catolică apuseană pe cei trei copilaşi
cuvioşi din cale afară îndrăgostiţi în confesiunea lor, ai negustorului sărăcit Naum Şaguna, trecut la cato­
au fost, mai sunt şi vor fi totdeauna. licism.
*
Timp de 5—6 ani stă Şaguna în casa unchiului său
Zugrăvirea vieţii unui bărbat de valoarea lui Şaguna, Grabovsky la Pesta, făcându-şi studiile gimnaziale şi
în complicarea şi bogăţia faptelor şi ideilor sale, universitare, tocmai atunci când în colonia română
pretinde o lucrare extraordinară. Se cere o muncă pestană străbătuse un curent sănătos de cultură na­
stăruitoare, o aprofundare nepărtinitoare şi, înainte ţională. „Casa unchiului Grabovsky a fost o şcoală
de toate, o pricepere dintre cele mai rare. excelentă pentru dânsul, căci aici eră locul de întâl­
Cuvinte bine întemeiate asupra vredniciilor neasă- nire a vestiţilor literaţi români dela începutul secolului
mănatului nostru arhiereu au şi publicat in vremuri al XlX-lea; erâ deci un fel de salon literar, prin care
mai nouă şi mai vechi unii dintre scriitorii noştri de se abăteau Românii de bine din diferite părţi, ardeleni,
seamă, ca d-nii Slavici, lorga şi răposatul profesor munteni şi bănăţeni, ceteau şi apreciau cărţile proas­
Barcianu; dar publicaţiile lor sunt fragmentare şi mai pete, discutau, făureau planuri culturale şi politice"
mult de ocazie. (pag. 25).
Biografia cea dintâi a mitropolitului Şapuna, apă­ Din Pesta Şaguna se duce, în 1829, la teologia
rută după şase ani dela moartea lui, este întocmită Vârşeţului. O sfârşeşte; şi este îndată chemat de
de unul dintre oamenii de încredere ai mitropolitului. Stratimirovici la Carloviţ. Ca profesor de teologie şi
Această biografie cuprinde material preţios, având la ca secretar al unui mitropolit, care n’aveâ tocmai
dispoziţie numeroase izvoare directe; uneori însă trece simpatie pentru Români, Şaguna în timp de 12 ani îşi
repede peste Incruri de însemnătate şi se opreşte la câştigă cunoştinţe şi experienţe, înaintează repede în
mărunţişuri, cari nu caracterizează de loc personali­ funcţiuni şi distincţiuni, obţinute dela Stratimirovici
tatea lui Şaguna; — altădată se cufundă in preamăriri (1790 1837) şi dela ceilalţi mitropoliţi: Stancovici
des repetate şi cam cu stângăcie scrise. (1837 — 42) şi Raiacici (1842 — 61). în acest interval al
* vieţii sale petrecute între Sârbi „se simte lipsa unor
Monografia istorică, apărută cu ocazia serbărilor corespondenţe intime, din cari să putem cunoaşte
jubilare de acum, este alcătuită de un profesor, a cărui lupta sufletească, sbuciumările, prin cari va fi trecut"
ocupaţie principală o formează studiul istoriei româneşti. (pag. 32). La 1846 arhimandritul Andreiu Şaguna e
Ca să poată depănă întreg firul unei vieţi strălucite trimis la Sibiiu în calitate de vicar al bisericii ardelene,
şi cuprinzătoare, fără a-1 rupe prea adesea, autorul care pierduse în anul precedent pe episcopul său
monografiei a cercetat din nou izvoarele ce nu erau Vasile Moga, după o păstorie, în supunere şi as­
exploatate; a descoperit documente necunoscute pri­ cultare, de 35 de ani.
vitoare la Şaguna şi la cei mai de aproape ai lui; a Partea a Il-a a monografiei expune starea de pro­
consultat nenumărate publicaţiuni; ziare, protocoale, fundă umilire a bisericii române ardelene înainte de
epistole, acte, cărţi române şi străine. Şaguna şi de Moga, când „îndărătnicia" ţăranilor ar­
Astfel, a reuşit să adune şi să închiege şirul de deleni, nestăpâniţi de cap bisericesc, a fost totuşi ca­
fapte, cari alcătuiesc vieaţa eroului aşa, cum a fost el pabilă să poarte lupte cu stăpânirile politice şi, după
în realitate: un om destoinic să creieze, să îndrepte, lungi frământări, să dobândească oarecare îmbunătăţiri,
să cârmuiască, să apere o biserică şi un popor atât ba la urmă să-şi vadă împlinită şi dorinţa de-a aveâ
în zile de bucurie, cât şi in zile de plângere şi amă­ episcop român din sânul lor: Gheorghe Lazăr erâ să
răciune, — a reuşit să ne pună in faţă icoana unui fie, după dreptate, purtătorul de cârjă episcopească;