Page 21 - 1909-20
P. 21
Nru! 20. 1909. LUCEAFĂRUL 465
dar de fapt fu întărit prea umilitul Vasile Moga, cetele lor de lănceri la posturile ce li s’au încredinţat.
vlădică român, cu „subţirică putere", cum măr Dar, fireşte, nu rămâneau decât atâţia, câţi credeau
turiseşte însuşi. In vremea indelungatei sale păstoriri ei că sunt neapărat trebuincioşi să stea locului. Iar
„de trei decenii şi jumătate abia s’au făcut câţiva paşi când bătaia cu Kemeny s’a deslănţuit, — în fruntea
de melc pentru înaintarea în cultură a clerului şi tuturora s’a distins preotul Nicolae Vlăduţ, care a
poporului" (p. 46). Raiacici, mitropolitul dcla Carloviţ, condus centrul de glotaşi. lancu însuşi raportează şi
murind Vasile Moga, nu băgă în seamă ploconirile numeşte pe Vlăduţ „eroul zilei"; iar cuvintele foarte
unor sfetnici sibiieni, crescuţi în şcoala şi ideile ră caracteristice şi atribuite Iui Kemeny: „Dracu să se
posatului vlădică, ci stăruieşte la curte in favorul lui mai bată cu popii", desigur nu priveau pe lancu,
Şaguna, ca să fie adecă trimis vicar in Ardeal, cu care nu eră popă.
nădejdea că omul acesta, crescut la Sârbi, are să-i fie Dar Axente?
0 docilă unealtă şi are să contribue neapărat la Puterea lui de a lucră, tăria cu care conducea
întărirea supremaţiei sârbeşti... massele de oameni, întreprinderile sale necurmate şi
Tânărul vicar, de 38 ani, este rău primit în Ardeal. îndrăzneţe sunt iarăşi însuşiri şi fapte, in care ni
Şi cu toată atitudinea sa impunătoare şi energică, menea dintre tovarăşii săi de arme nu l-au întrecut,
cu toată activitatea şi vizitaţiile sale canonice din ba poate nici nu l-au ajuns.
eparhie, la sinodul electoral dela Turda, ţinut în Exact ar fi, prin urmare, să scriem că Munţii Apu
1 Dec. 1847, Şaguna obţine abia 27 de voturi, tot seni au fost apăraţi nu de un prefect, care se înalţă
mai avea între Români reputaţia de „Sârb"; iar deasupra tuturora, ci în acelaşi timp de mai mulţi
ceilalţi doi candidaţi, Ion Moga şi Moise Fulea, întru prefecţi, înzestraţi cu egală putere şi străbătuţi de
niseră unul 33, altul 31 de voturi. Majoritatea aceasta cea mai desăvârşită bunăînţelegere şi cuminţenie.
insă nu li-a folosit: — în 5 Febr. 1848 împăratul con
firmă alegerea lui Şaguna de episcop. Părţile următoare, a IV-a şi a V-a, cuprind deceniul
* absolutismului (1850-1860) şi timpul încercărilor con
Partea a IlI-a, cu titlul „In viforul mântuirii", stituţionale (1860- 1873). Pot fi considerate ca cele
relativă la anii 1848 - 49, deşi este scrisă cu îngrijire, mai bune părţi ale monografiei d-lui 1. Lupaş.
nu ne dă însă atâta, cât am aşteptat să ne dea. Vor Cincisprezece capitole ale părţii a IV-a ar merita
fi şi lucruri care nu se puteau spune; vor fi şi alte să ne oprim pe larg aproape la fiecare; dar ne res
motive impiedecătoare, - ca, bunăoară, lipsa de cer trângem şi amintim numai următoarele: Relaţiile lui
cetări şi de publicaţiuni asupra mişcărilor din anii Şaguna cu Wohlgemuth, cu Schwarzenberg şi cu
revoluţiei privitoare la Români... Autorul, cu toate ceilalţi guvernatori ai Ardealului; capitolele privitoare
acestea, scoate în relief câteva nume. „Din întreagă la munca gigantică a restaurării şi organizării pe
învălmăşala anilor 1848 —49... se înalţă in deosebi teren bisericesc şi şcolar; Tipografia şi activitatea
trei nume falnice: Bărnuţ ideologul..., Ian cu eroul de scriitor a lui Şaguna; 1 ) ziarul „Telegraful Român"
spadei şi iscusitul diplomat Şaguna" (p. 64). Tot şi importanţa lui în epoca aceea...
despre lancu la pag. 90: „Cătră sfârşitul lui Martie Dintre cele 14 capitole, ale părţii din urmă, ţinem
- 1849 - Ardealul era pierdut pentru dinastia habs- în deosebi bine alcătuite cel privitor la „Asocia-
burgică, Bem înaintase triumfător... numai asupra ţiune" şi cel relativ la reînfiinţarea mitropoliei,
Munţilor Apuseni, apăraţi de lancu, nu putuse pune — ultimul cu câteva restabiliri de adevăruri nouă în
stăpânire... Sabia lui lancu străluceâ victorioasă în favorul lui Şaguna.
văzduhul înroşit de flăcările râsmiriţii". In alt loc Oarecare reserve s’ar puteâ aduce cu raport la
cetim: „In timpul acesta — în vara anului 1849 — „activişti" şi la „pasivişti"; — de ce, adecă, la 1869
mai stărui Şaguna la minister pentru a se admite a rămas învinsă atitudinea „înţeleaptă" a activiştilor
formarea unui corp de voluntari români sub co şi au ieşit biruitori pasiviştii, porecliţi poate nu tocmai
manda Iui lancu — unter Oberleitung ihres aus- corect de „romantici"? Agerimea de condei a lui
gezeichneten Fiihrers lancul" (p. 94) ş. a. Bariţiu, sau pilda pasiviştilor maghiari din acelaş de
In conformitate cu vorbele din aceste citaţiuni, ceniu, nu lămuresc chestiunea, care mai aşteaptă alte
care s’ar puteâ înmulţi, — cetitorii în cea mai mare dovezi şi amănunte. *
parte pot uşor să socotească pe lancu drept supre Ilustraţiuni potrivite, mai multe facsimile — între
mul comandant al luptătorilor din Munţii Apuseni. acestea şi autograful împărătesc din 24 Decemvrie
Aceasta însă nu corespunde adevărului istoric: ştim 1864 — împodobesc monografia, despre care vorbim. *)
că aşa zişii „prefecţi" români din revoluţie erau
coordonaţi între sine, şi nu subordonaţi, având să *)Cartea sa „Compendiu de dreptul canonic",
apere independenţi unul de altul trecătorile munţilor care trece ca cea mai reuşită din lucrările sale destul
şi luptând fiecare pe răspunderea proprie. In zile de numeroase, vedem, că a fost tradusă nu numai
grele, când Hatvani, mai târziu Kemeny, unul dintre în nemţeşte la 1868, ci şi în ruseşte la 1870—72. Din
cei mai capabili comandanţi unguri, ocupaseră Abrudul titlul rusesc dela pag. 189, în notă, (care, de altfel,
cu trupe numeroase, lancu s’a rugat de ceilalţi e transcris cu caractere ungureşti), nu se poate
prefecţi să vie în ajutor; ei puteau să-l asculte, - şi constată din ce limbă s’a făcut traducerea rusească
puteau la nevoie să-l refuze şi să rămână cu toate a compendiului; — probabil că din cea nemţească.