Page 14 - 1909-21

482 LUCEAFĂRUL Nml 21, 1909.

Pe lumea cealaltă.

Mă pregătesc să plec din satul în care am — Uite, asta am să fac, că am să dau
petrecut vara, şi trebuie să-i dau socoteala banii mamir şi am să-i spun să facă o po­
şi lui Mitruţ, care m’a slujit trei luni de zile, mană mare-mare pentru Ghiţişor. Da mare-
alergând cu picioruşele-i sprintene cu doniţa mare. Să facă şi colivă, să dea şi tot felul
la apă până în sat la poştă. Treizeci de lei de mâncare, să cumpere şi haine, să dea la
sunt parale bune pentru un copil de doi­ copii de pomană; să aibă Ghiţişor de toate pe
sprezece ani, care nu vede gologanul câtu-i lumea cealaltă, să aibă şi ce să îmbrace...
anul de lung, măcar că acuma ştie şi el des­ Se făcu tăcere. Vedeam par’că pe „cucoana"
tul de bine la câte bunătăţi din prăvălia lui înduioşată, aducându-şi aminte; şi-mi adu­
nea Ilie slujeşte drept cheie fermecată aşa ceam aminte s şi eu.
un ban alb găurit, ori chiar un franc de ar­ Fusese anul trecut, tot cam pe vremea
gint cu zimţi pe margini. asta, când a plecat Ghiţişor, fratele lui Mi­
Şi ce ai de gând să faci tu cu atâta truţ, pe lumea cealaltă... Ce uşoară trebuie
bănet, măi Mitruţ? — îl întreb eu privindu-1 să fie pentru oamenii aceştia despărţirea de
cum de sub genele plecate trăgea cu ochiul o fiinţă iubită! Ei îl văd acolo, într’o altă
sfios la monedele înşirate pe masă. lume, aevea, aşa cum l-au ştiut pe Ghiţişor
Cu mine Mitruţ e tare ruşinos şi nu s‘ar aicea, aşa micuţ cât i-a îngăduit Dumnezeu
uită odată drept în ochii mei când îi vorbesc, să crească şi mai mult nu. De-acu pe veci
doamne fereşte. Iar când se hotăreşte să-mi o să rămână tot atâtica, n’are să se facă mai
răspundă, ia odată vorba repede par’că zorit mare, - şi când s’or duce şi ai lui la dânsul,
s’o isprăvească mai curând şi răsuflă adânc are să-i întâmpine tot aşa, cu mânuţele în­
când îi dă de capăt. Dar de astădată nu se tinse, ca atunci când se cerea hopa în poa­
hotăreşte. lele mă-sii, în braţele tată-său sau ale lui
Cu „cucoana" e mai deschis, ba uneori „nenea". Iar până atunci ăştia n’aveau decât
se avântă la taifas de-i aud de aici guriţa; să facă pomeni aci pe lumea asta, cu de toate
îl aud numai, nu-1 şi văd, căci cum mă arăt în de cari nu voiau ca să ducă lipsă Ghiţişor
uşă, numai decât pune ochii în pământ, tace acolo... Ce credinţă fericită, ce mângâiere,şi
şi-şi face de lucru mai departe la direticat câtă pace şi linişte sufletească recâştigată,
prin casă ori la curăţit cartofi. ninsă blând peste durerea potolită a rănilor
II aud şi acuma: închise...
M’a ’ntrebat domnu că ce-o să fac eu Şi totuşi, când se bolnăvise Ghiţişor, ce
acuma cu atâţia bani... Dar mie mi-a fost spaimă, câtă tremurare în casa lui Ion Olaru!
ruşine să-i spun... Pierdută alergă mamă-sa cu el în braţe la
Da de ce ţi-e ţie ruşine de domnu, măi doctor sâ-l arate, şi şovăind, aproape par’că
Mitruţ? la tot pasul să cadă, se întorcea respinsă
Nu ştiu. Mi-e ruşine fiindcă dumnealui dela poartă: - „Domnu doctor nu-i acasă",
e un domn aşa de mare... Şi se uită aşa ori: „Să vii altădată, acu n’are vreme domnu
răstit la mine. doctor"... Alb ca varul venea dimineaţa Mi­
— Da mie o să-mi spui ce ai de gând să truţ Ia slujbă şi toată ziua se învârtea ză­
faci cu banii ? păcit, cu gândul aiurea. Nu mai scotea nici
— Matale îţi spui... o vorbă, numai tresăreâ din când-în când
Eu îl întrebasem numai aşa, fără să mă aşa deodată, şi când se credea neţinut în
gândesc mai departe; — dar acuma înce­ ochi se furişă peste trei grădini până la
peam să ascult cu interes: va să zică avea gardul lor şi trăgeâ cu urechea, ţinându-şi
Mitruţ în căpşorul lui cu adevărat un plan răsuflarea... Apoi se întorceâ în goană şi
anume, ce să facă el cu răsplata trudei şi se strecură iar, să nu-I vedem, — dar eu îi
alergăturii lui de toată vara.,. ghiceam de pe faţă şi din ochi bătăile pâl-