Page 19 - 1909-21

Nral 21, 1909. LUCEAFĂRUL 487

S o n e t .
Cu soarele ce prinde să răsară Şi azi aşa... şi tot aşa de-apururi;
Răsar din vânt surisuri de Dalile Ne facem cârji din umbre şi himere
Ce ne-amăgesc de-alungul unei zile... Ca să urcăm al zilelor calvar...
Ca să ne lase singuri mai pe sară;
Târziu, printre noptatice contururi
Simţim atunci şi visuri şi idile Privim cum ni se ’neacă în tăcere
Şi le vedem cum ni se ’ngroapă iară O zi pierdută iarăşi înzadar!
în adâncimea liniştei de-afară, Z. Bârsan.
Lucind tot mai puţin şi mai umile...

O discuţie la Junimea.)

Iată discuţia ce a avut loc cu ocazia cetirei poe­ această privinţă aveâ şi nu aveâ dreptate, după cum
ziei lui Bodnărescu: Pe mare. voiu arătă în curând.
Printre diferitele curente estetice, care agitau ju­ D-1 Negruţi şi el eră mai mult partizanul vechei
nimea, erau două mari cari o separa în două tabere credinţi estetice.
opuse. Cât despre d-1 Pogor, nu aveâ o părere pozitivă,
întâiul curent constă a se susţineâ că materialul d-sa susţineâ când o teorie, când alta, după cum eră
poetic, de unde un poet poate să-şi ia inspiraţia, este prezentată mai bine sau mai mediocru, iar spiritul
mărginit şi anume: din credinţele antice mitologice, său eminamente estetic, aprobă tot ceeace era frumos
din credinţele şi eresurile omenirei, fie şi chiar cele şi simţit, fără a voi să se încurce în chestii de doc­
populare ale noastre. Iar din contră, ştiinţa modernă trină şi de şcoală.
şi toate teoriile şi descoperirile noi nu numai că nu Ca o consecvenţă a celor două doctrine de mai
sunt un element poetic, dar dimpotrivă ucid inspiraţia sus, decurgeâ o altă deosebire mult mai profundă
şi scoboară nivelul poeziei. între noi. Sub influenţa filozofiei metafizice germane
Al doilea curent susţinea din potrivă că ştiinţa şi a uuui panteism nou, una din temele preferate ale
modernă şi descoperirile ei sunt un puternic mate­ lui Bodnărescu mai cu seamă, erâ punerea în versuri
rial de o inspiraţie şi o fecunditate poetică mare, a neastâpărului sufletului omului pentru a află ce este
mult mai mare decât credinţele naive mitologice şi dincolo de lumea cunoscută. După această şcoală, ca
eresurile băbeşti, şi că poezia viitoare va aveâ o des- şi după filozofii care o inspiră, omul este vecinie chi­
voltare mult mai înaltă şi mai impunătoare decât cea nuit de întrebarea: Cine a făcut lumea? Cum s’a
eşită din vechile credinţi. născut ea? Ce are să devină universul? Ce loc avem
întâiul curent eră reprezentat prin marea majori­ noi în lume? Etc.
tate a Junimei, în frunte cu Ştefan Vârgolici, Naum etc. Din contră, adepţii filozofiei pozitive al cărei repre­
Al doilea curent, mult mai răstrins, fusese adus în zentant eram eu, ne ridicam vecinie în contra acestui
Junimea de Lambrior şi mai cu seamă de mine, sus­ fel de chinuri artificiale pe care poeţii pretind
ţinut în parte de Alexandru Xenopol şi mai târziu de că le simţesc, căutând a rezolvi problema cauzelor
Vasile Toma. finale şi a celor primordiale Noi nu admiteam ca să
D. Maiorescu nu se pronunţase categoric contra nici se facă oftaturi şi plângeri pe această temă, redu­
unui sistem, înclină evident însă pentru cel dintâiu, când-o numai la oarecare juste proporţii
de vreme ce de multe ori stabilea teoria că: poezia Odată pus în cunoştinţă cetitorul de acestea, îi
îşi are materialul ei propriu şi nu orice materie sau va veni uşor ca să înţeleagă discuţiile estetice din
orice gen de cunoştinţe pot da loc la creaţiuni poetice. Junimea.
Aşa, de câteori n’am auzit pe d-1 Maiorescu susţinând După cetirea poeziei Pe mare a lui Bodnărescu,
că tema patriotică nu poate da loc la adevărate in­ d-1 Pogor zise:
spiraţii poetice, materialul fiind impropriu, de aseme­ — Discuţia este deschisă, care are de spus vre-o
nea politica şi altele. Pe baza acestora condamnă prostie s’o spună.
întreaga mişcare de poezie patriotică din ţară. In Ştefan Vârgolici zise:
Se înţelege că poezia e frumoasă cu stelele ei
') Din voi. „Amintiri dela Junimea din Iaşi", despre călătoare şi cu întrebarea oare ce se petrece pe acolo
cari am vorbit în unul dintre num. trecute. printre stele; dar eu mărturisesc că mi se pare mai